Pentru ...zile bune

Consideri ca problemele sunt firesti. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate. Asuma-ti responsabilitatea. Inainte sa te apuci sa rezolvi ceva, defineste problema cat mai clar. Nu rezolva problema cu prima strategie care iti vine in minte. Stabileste ce poti face, nu ce nu poti face.

Nu cumva gandesti nerealist, exagerat: Nu ma iubeste nimeni. Toata lumea e suparata pe mine. Corect: doar vecinul meu e suparat pe mine. Caracterul negativ al cognitiei: Nu sunt in stare sa fac nimic. Inlocuieste cu: Inca nu stiu cum sa fac, dar voi invata.

Dorintele tale sunt nenaturale si nenecesare: cauti o viata placuta, usurica, linistita, cu succese si impliniri. Pentru tine, cuvintele cheie au ramas banii si eficienta; de aceea, e greu sa iti gasesti echilibrul emotional. Mirajul solutiilor facile e mare, iar tentatia de a accepta retete de fericire apare ca raspuns la cautarile tale strict mundane. Desi ideea iti displace, starea de bine nu e continua.

Te vei lasa infrant sau vei face fata provocarilor negative cu incarcatura emotionala puternica. Cica: se preconizeaza ca in 10 ani rata depresiei va cauza mai multe absente de la serviciu decat bolile cardio-vasculare. Nu blama si nu cauta vinovati, ci nu ignora comportamentele si atitudinile care pot fi modificate. Nu te izola: dupa ce constientizezi existenta unei strangeri de stomac atunci cand doresti sa te apropii de un grup de prieteni, iti poti da seama ca acest lucru se datoreaza fricii de a nu fi respins de ceilalti.

In urma caderii adamice si a desprinderii de Dumnezeu, natura umana s-a imbolnavit, iar aceasta imbolnavire e in primul rand o robie a mintii si o cadere a ei. Caderea omului are mai multe urmari: neputinta capacitatilor noetice de a actiona normal sau chiar imposibilitatea lor de a actiona in vreun fel; confundarea lor cu functiile creierului si dependenta de nelinistea mintii provocata de realitatile exterioare. Prin Adam, boala si moartea distrug neamul omenesc, intocmai precum vatamarea radacinii duce la vestejirea tuturor vlastarelor care rasar din ea.

Demonii se muncesc sa ne intunece mintea, pentru a ne sili a savarsi cele pe care le savarsesc numai nebunii. Trupul are ca lume lucrurile, iar mintea are ca minte ideile. Trupul desfraneaza cu trupul femeii, iar mintea desfraneaza cu ideea femeii prin chipul trupului propriu. Numai Hristos este Cel care poate vindeca mintea intunecata de patimi.

Necuratia mintii consta in a avea o constiinta mincinoasa, in a avea ganduri patimase si in a consimti cu pacatul. Sangele lui Hristos din Euharistie va va curati cugetul vostru de faptele cele moarte. Oricate eforturi ar face crestinul, daca Duhul Sfant nu coboara asupra lui, o minte omorata de patimi nu poate fi curatita si readusa la viata, pentru ca numai Duhul Sfant poate sa curateasca mintea.

Pentru a ne vindeca, e esential sa ne dam seama ca suntem bolnavi. Cum sa ii vorbeasca Hristos celui care se justifica pe sine? Putem trai dupa poruncile lui Hristos si daca nu suntem monahi, daca suntem mireni si traim in lume. Toti ne putem impropria rugaciunea, pocainta, plangerea pacatelor, smerenia, postul si privegherea. Hristos nu ne-a invatat lucruri cu neputinta de infaptuit.

Din moment ce exista episcopi si liturghie, inseamna ca mantuirea este posibila. Avram a fost iubitor de straini si Dumnezeu a fost cu el, Ilie a iubit linistea si Dumnezeu a fost cu el, David a fost smerit si Dumnezeu a fost cu el.

Precaritatea vietii noastre e insotita de inevitabilul sfarsit provocat de atingerea unei anumite limite cronologice, de boli sau accidente. Descumpanit de multimea problemelor, omul e in cautare de odihna si distractii. Scopul fundamental al crestinismului este acela de a-l vindeca pe om, calauzindu-l spre divinitate. Toti suntem bolnavi si toti vrem sa ne insanatosim. Toti cautam un Doctor care sa ne vindece.

Multe carti contemporane sunt deseori citite dintr-o optica exclusiv sentimentala. Impartasania este centrul vietii spirituale, prin ea se diferentiaza ascetismul ortodox de alte tipuri de ascetism.

Problemele noastre psihologice sunt legate de ganduri ce izvorasc dintr-o minte intunecata si dintr-o inima impura. Desigur, exista si imbolnaviri legate de oboseala, de diminuarea fortelor fizice, de epuizare si uzura.

Multi considera crestinismul o filosofie antica, insa crestinismul nu e o filosofie. Nu vorbim despre o descoperire omeneasca, ci despre Revelatia lui Dumnezeu facuta omului. Unde logicii i-a fost imposibil sa afle adevarul, a intervenit Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Filosofia practica inseamna purificarea inimii de patimi, primul stadiu al calatoriei sufletului spre Dumnezeu.

Noi nu asteptam sfarsitul istoriei. Traindu-ne viata in Hristos, ne pregatim sa intampinam sfarsitul istoriei, experiind astfel viata asteptata dupa a doua venire a lui Hristos. Viata duhovniceasca este o calatorie dinamica. Pentru a ajunge la vederea lui Dumnezeu si pentru ca aceasta sa nu fie foc mistuitor, ci lumina datatoare de viata, trebuie sa ne purificam de patimi.

In afara vindecarii in Hristos, credinta in Hristos nici nu este - de fapt - credinta, ci o contradictie de felul celei declansate atunci cand un bolnav declara ca are mare incredere in doctorul sau, dar nu urmeaza deloc tratamentul prescris de acesta. Energia duhovniceasca a sufletului care se roaga neincetat este un mecanism fiziologic de care dispune fiecare dintre noi si care necesita tamaduire, gratie invataturilor Sf. Parinti. Apartinatorii Bisericii se impart in doua categorii: bolnavii care urmeaza tratamentele specifice bolii lor si sfintii, care au fost deja vindecati.

Inlocuieste frica de moarte cu dorinta de a trai vesnic

Singurul mod de a fi fericit este sa iti accepti finitudinea. Nu ai de ce sa te temi: inlocuieste frica de moarte cu dorinta de a trai vesnic. Nu dispera pentru ca multi nu stiu exact cum sa gaseasca fericirea. Nu considera fericirea doar un ideal al imaginatiei. Trebuie sa iti faci mai intai datoria. Fericirea va veni - daca va veni vreodata - abia dupa aceea.

Singurul mod de a actiona virtuos este acela de a face fapte bune fara a astepta nimic in schimb. Religia nu iti propune doar morala si cunoastere, ci mai ales speranta. Nu considera ca nu exista absolut; e de preferat un dram de intelepciune decat deloc.

Vrei sa devii milionar? Vei fi nefericit. Chiar daca vei castiga la loto, vei dori sa devii miliardar sau sa fii iubit. Nu ai niciodata ce doresti; imediat ce ai un lucru, incetezi sa il mai doresti. Nu astepta acel "ceva" nedefinit nici de tine si nu te teme ca oricum nu va dura. Nu te preface ca esti fericit, doar pentru a uita ca nu esti si ca vei muri. Nu alerga la vanatoare de iepuri, doar pentru a-ti abate gandul de la nefericire si de la moarte. Cum poti evita disperarea daca ramai ateu?

Nu te multumi sa fii oarecum fericit

 Nu confunda beatitudinea cu disperarea voioasa (fericirea disperata). Bucuria ta nu e numai posibila, ci si reala, stralucitoare, tulburatoare. Nu transforma holy day in holiday. Pentru a fi fericit trebuie nu sa adaugi, ci sa smulgi ceva din tine. Te amagesti ca doresti linistea, cand, de fapt, cauti doar tumultul.

Zi de zi mergi pe acelasi drum. Daca vei face o schimbare si vei vira la stanga iti vei schimba traiectoria. Vei intalni o comunitate religioasa in plina sarbatoare. Si cele mai umile drumuri te vor duce undeva.

Nu e suficient sa traiesti, trebuie sa fii si fericit. Acum depinde de tine care vrei sa fie sursa fericirii tale: un loc (Dubai), un obiect (Euro), un moment (un maine luminos) sau o Persoana (Dumnezeu)? Viata de pasiuni si de placeri nu e viata, ci un fel de moarte. Tu nu esti un sac fara fund. Placerile te vor lasa frustrat. "Mereu mai mult" nu poate fi principiul tau in cautarea fericirii.

Cauti placeri violente - betia alcoolului, a vitezei, a erosului - doar ca sa nu fi nevoit sa te gandesti la tine insuti. Inca din copilarie, ti s-a cerut sa fii performant la limbi straine si activitati sportive. Ti s-a indus ideea ca nu poti fi fericit fara sanatate, avere si putere. Ca e suficient ca un singur lucru sa iti lipseasca pentru ca tu sa fii nefericit. Nimic mai fals.

Ti se dau sarcini care te tracaseaza din zori si pana in seara. Cu teama de a lipsit de placeri, uiti esentialul: pe tine insuti. Fericirea e obiect de speranta. Speranta de a trai viata lui Dumnezeu. Paradisul inseamna a te regasi cu ceilalti. Dorintele tale nenaturale si nenecesare (avere si putere) sunt desarte. Ele iti antreneaza iremediabil doar insatisfactia.

Daca vrei doar sa nu mori de foame si sa ai un acoperis, sa ai prieteni, atunci dorintele tale vor fi relativ usor de indeplinit (pe timp de pace). Cum poti fi fericit, cand dorintele tale nu pot fi indeplinite? (pentru ca sunt nenaturale si nenecesare) Limiteaza-ti dorintele, pentru a nu risca sa fii dezamagit. Nu e vorba despre mortificare, ci despre arta de a te bucura.

Sa nu doresti noul Nokia al aproapelui tau.

Sa nu doresti vila cu picina de la munte a aproapelui tau.
Sa nu doresti berea aproapelui tau.
Sa nu doresti jobul aproapelui tau.
Sa nu doresti Kentul aproapelui tau.
Sa nu doresti Golful aproapelui tau.

Ci doreste lumina lui. (daca o are)