Înaintea oamenilor sunt puse viata si moartea,
binecuvântarea si blestemul ... si alegerea le apartine.
DESTINUL un subiect fascinant si totusi atat de putin
inteles.
Destinul reprezinta practic modul
in care decurge viata noastra in fiecare moment, in fiecare clipa. El se refera
in mod special la actiunile, comportamentele, , dar cum acestea sunt
determinate de emotii si ganduri – propria harta mentala, ideile proprii despre
lume si viata (toate apartinand LUMII INTERIOARE) - e clar ca si aici trebuie
sa privim cu atentie.
Exista in prezent doua abordari
referitoare la destin : ideea ca el nu poate fi schimbat, indiferent ce ai
face, si ideea ca destinul nu este fix, si poate fi schimbat pe parcursul
actualei vieti. Si, iarasi, ambele sunt la fel de adevarate, depinzand de
perspectiva.
Hai sa vedem
adevarul primei variante.
In general
oamenii considera ca destinul nu poate fi schimbat pentru ca e stabilit de o
forta exterioara superioara lor (ceea ce ei numesc Divinitate). Si ca tot ceea
ce ti se intampla in viata este stabilit de aceasta forta inainte de a te
trimite pe Pamant, si tu nu ai puterea de a schimba nimic.
Cei care cred
asta isi limiteaza inca din start orice posibilitate de evolutie, adoptand o
postura de victima a sortii si dand vina pe Dumnezeu atunci cand ceva nu merge
cum ei isi doresc(asa e si ..mai simplu si ai si o scuza ..in fata ta) Si o fi
convenabil sa dai vina pe altii, dar nu e si eficient.
Singura
modalitate in care ideea ca destinul e ‚fix’ si ‚nu poate fi schimbat’ e
adevarata este ca toate variantele posibile in care viata ta sa functioneze sa
fi fost prevazute deja inainte de a te naste ! Adica, orice ai gandi, simti,
face in aceasta viata era deja prevazut ca s-ar fi putut intampla. In aceste conditii,
bineinteles, modul in care iti decurge viata este ‚fix’ si ‚nu poate fi
schimbat’ – adica se intampla exact ceea ce a fost prevazut sa se intample
:adica una din infinitele posibilitati
in care ‚Divinitatea’ ti-a prevazut aceasta viata pe Pamant.
In cea de-a doua varianta,
deducem ca inainte de a ne naste au fost prevazute doar jaloane importante ale
vietii (anumite evenimente cruciale , intamplari, situatii, persoane, locuri,
lucruri esentiale pentru noi care apar intr-un mod cu totul *neintamplator* in
viata noastra) si noi avem ocazia de a le folosi cum dorim, in functie de ceea
ce cunoastem in acel moment cu privire la viata, in general. Aici avem
libertatea de a schimba orice – putem, de exemplu, sa nu recunoastem ca o
anumita situatie de viata reprezinta o oportunitate de a avansa(dar si asta
depinde de *gradul* nostru de pregatire in VIATA de cat CONSTIENTI in momentul ..cand o*traim*), si daca o
pierdem, ‚destinul’ va merge pe alta cale(* prevazuta* si asta ..inainte de a
...ne naste).
...dupa cum a fost prevazuta si varianta ‚implinirii’
sale.Iarasi subliniez depinde de ceea ce(si cat) CUNOSTI in momentul in care
faci alegerea. Cu cat stii mai multe despre VIATA si UNIVERS si cu cat ai
mintea mai deschisa, cu atat poti face o alegere mai inalta, cu impact profund
asupra viitorului tau, pe termen lung.
. ‚Pamantul’ reprezinta locul unde te-ai
nascut, ca si locul unde traiesti, muncesti – in general mediul tau
inconjurator (tara, orasul, cartierul, locuinta, locul de munca, iar eu as
include aici si mediul uman - familia, colegii, prietenii, cunostintele).
Mediul te poate predispune la anumite comportamente si actiuni pe care le
intreprinzi(el este extraordinar de important-STIINTA abia de curand a stabilit
ca MEDIUL influienteaza...A.D.N-ul,adica *programul* vietii noastre ,ceea ce
maestri taoisti stiau de 3000 de ani)– care pot reprezenta o ‚varianta de
destin’ mai favorabila sau mai putin favorabila. Stiinta Feng-Shui-ului a fost
dezvoltata de vechii chinezi tocmai pentru a aranja mediul ca sa obtii ajutor
in alegerea cea mai inalta pe care o poti face.
‚Omul’
inseamna, de fapt, „programul” cu care el vine pe pamant, ceea ce are el de
facut acum (ca urmare si a ceea ce a facut in trecut, ceea ce exista in memoria
sa celulara). Bineinteles ca el poate repeta aceleasi comportamente(si cam de
regula ,asta facem), sau, in functie si de ocaziile pe care destinul i le ofera
(si de CAPACITATEA sa de a le recunoaste sau a le folosi) poate face altceva,
urmand sa-si modifice ‚programul’ si sa intre pe o varianta de destin mai
favorabila. ‚Omul’ inseamna deci si ceea ce face el efectiv cu viata lui,
pentru el. Taoistii au o vorba : „Faci – ai ; nu faci – nu ai”. In general
oamenii nu prea fac nimic pentru ei insisi, ca si DEZVOLTARE PERSONALA ,
asteptand sa le pice din cer – de asta nici nu vor avea nimic in plus fata de
tiparul, programarea cu care s-au nascut si care, in general, este simplista si
nu duce decat la boala, saracie (sau ‚bogatie’ obtinuta pe seama altora – ceea
ce tot ...saracie inseamna) si suferinta. Dar fiecare alege ce vrea(de fapt ce
poate,la nivelul lui-la care a ajuns)… Oricum , in ultimii ani situatia a
inceput usor sa se schimbe in bine – ceea ce este datator de sperante pentru
destinul intregii omeniri, ca specie.
Exista si
posibilitatea ca, pentru unele persoane,‚PREDESTINAREA INITIALA sa contina si o
anumita misiune deosebita – dar, in general, ea se arata persoanei, si apare
numai dupa ce ea intra pe... calea interioara.
Tot referitor
la destin, am intalnit intr-o carte minunata, „Conversatii cu Dumnezeu” de N.D.
Walsch, o analogie extraordinara : viata este ca un CD-ROM. Un joc pe un CD-ROM
contine toate variantele posibile in care acel joc se poate desfasura si
termina. Depinzand de modul in care joci, jocul se incheie intr-un anumit fel –
dar indiferent care ar fi el, deja ..a fost ... prevazut si instalat.
La fel si
DESTINUL – indiferent ce ai face, acea varianta(SAU MAI MULTE-depinde cum...
*vezi*) deja a fost prevazuta. Dar este foarte adevarat, ca unele variante par
a se indeplini mult mai usor decat altele. In mod ‚intamplator’ anumite
evenimente se suprapun (asa-numita „sincronicitate” sau „sincro-destin”) si
*vezi *mai clar calea pe care sa inaintezi, folosindu-te de ‚*semnele* ce iti
apar in cale (‚limbajul universului’ din cartea lui Paulo Coelho „Alchimistul
”). Toata lumea ar putea * vedea* semnele din viata sa, care ii indica varianta
cea mai favorabila varianta de destin pe care o poate alege. Capacitatea de *a
vedea *semnele se cultiva, pas cu pas,desigur tot prin CUNOASTERE selectiva.
Si avand in
vedere ca alegerile noastre depind de gandurile si emotiile proprii, am putea
spune ca destinul tine tot de ...CUNOASTEREA INTERIOARA . Cu cat cunosti mai
mult, cu atat poti alege varianta cea mai favorabila, cum spuneam mai sus.
Puteti intreba
: ce se intampla cu celelalte variante ? Ce se intampla cu alegerile pe care nu
le facem, ca si gandire, simtire si actiune ?
Credeti ca EL,
care a creat viata, universurile, totul (care de fapt nu e separat de creatia
sa, ci este chiar esenta sa) nu a prevazut si acest lucru ?
Bineinteles ca
a facut-o. Savantii abia acum descopera si investigheaza ideea universurilor
paralele, in care are loc tot ceea ce nu se intampla aici, in acest univers.
TOTUL, tot ceea ce se poate gandi, simti, infaptui are loc peste tot, in
intreaga creatie, in miliarde si miliarde de feluri, in miliarde si miliarde de
momente de ‚timp’ si ‚spatiu’ – incontinuu, pentru totdeauna. Nu-i asa ca e
grandios ? Si noi suntem o....*FARAMITURA*, parte a acestei minuni !
STOP
SA ANALIZAM TOTUL SI DIN ALT PUNCT DE VEDERE, CEL PSHIHOLOGIC, STIINTIFIC TOT CE
CUNOASTEM SI ÎNVATAM NE POATE FI INOCULAT DE SOCIETATEA IN CARE NE NASTEM ÎNCA DE LA INCEPUT VIETII NOASTRE SI SA SE PERPETUEZE
DEALINGUL VIETII PÂNA LA SFÂRSIT.
Priviti imaginra de mai jos si spuneti care linie este mai
lunga. Memorati raspunsul iar la sfârsitul articolului veti avea un raspuns.
Omul nu este un „actor rational”, asa cum sustinea de catre
multi specialisti în economie, ci unul supus numeroaselor capcane ale
intuitiei.
Gândirea umana este controlata de doua structuri: structura
1, pe care îl numeste gândire rapida este inconstient, intuitiv si nu necesita
efort voluntar sau control, pe când structura
2, denumit gândire lenta este constient, foloseste rationamente
deductive si necesita mult efort.
Pentru a observa daca o persoana este furioasa nu este nevoie de un efort
constient, acest lucru realizându-se instant si involuntar, într-un exemplu de
gândire rapida, tipica structura 1. În schimb, pentru a rezolva o problema
precum operatiunea de înmultire a lui 133 cu 232 este nevoie de directionarea
constienta a atentiei spre un efort voluntar, fara de care raspunsul nu poate
fi obtinut. Acesta din urma este un exemplu de aplicare a celelaltei structuri.
Structura 1 este înnascut, o consecinta a evolutiei si
rezultatul adaptarii la mediu de-a lungul timpului, pe când structura 2 este o componenta specifica omului. De
altfel, ceea ce noi percepem ca specific propriei persoane este structura 2 -
sinele constient si rational, cel care gestioneaza credinte, optiuni si
decizii.
Desi traim cu impresia ca structura 2 e raspunzator de
majoritatea deciziilor pe care le luam, viata noastra este controlata în mare
parte de prima structura. Motivul? În fiecare zi trebuie sa luam foarte multe
decizii, ceea ce face imposibila folosirea structurii 2 pentru majoritatea.
Pentru ca deciziile rationale necesita timp pentru analiza si deductie,
eforturi ce consuma energie, structura 2 este folosit arareori.
De cele mai multe ori, structura 1 genereaza sugestii pentru
cel de-al doilea (impresii, intuitii, intentii si sentimente) pe care acesta le
adopta fara a le modifica. Structura 2 intervine atunci când sistemul 1 nu
ofera un raspuns imediat (de exemplu, în cazul problemei 133 x 232) sau atunci
când detecteaza ca urmeaza sa aiba loc o greseala (ca atunci când ne abtinem sa
reactionam într-un mod nepotrivit într-o situatie dificila, când mecanismul de
control al structurii 2 blocheaza intentia generata de structura 1). Structura
2 are, însa, limite: cercetatorii au descoperit ca atunci când o persoana este
ocupata cu o problema ce necesita folosirea structurii 2, capacitatea de
autocontrol scade, fiind mai probabil ca aceasta sa cedeze tentatiilor.
Structura 1 prezinta însa anumite erori sistemice, erori
cognitive ce duc, de multe ori, la adoptarea unor decizii eronate. În cea mai
recenta carte a sa, Thinking Fast and Slow, dr. Daniel Kahneman expune câteva
dintre aceste greseli de gândire, sperând ca prin elucidarea lor sa-i ajute pe
ceilalti sa le identifice si sa-si înteleaga mai bine propriile decizii.
Pentru ca structura 1 este activ tot timpul (spre deosebire
de structura 2, ce necesita un efort
constient), suntem mai predispusi la erori cognitive. O exemplificare a
autonomiei structuri 1 o reprezinta iluzia optica Müller-Lyer, în care doua
linii paralele par a avea lungimi diferite, ca in exemplu de mai sus. Chiar
daca masuram cele doua linii si ne convingem (cu ajutorul structurii 2) ca
lungimea lor este aceeasi, structura 1 va continua sa le perceapa ca fiind
inegale.
La fel ca iluziile optice, iluziile cognitive tind sa fie
greu de depasit, însa primul pas spre iesirea de sub dominatia acestor greseli
de gândire este constientizarea lor. Atunci când oamenii se afla într-un moment de criza, în situatii incerte,
deciziile sunt luate de structura 1. De aceea, este esential sa cunoastem
slabiciunile acestuia.
Ai grija la gândurile tale caci vor deveni cuvinte. Ai grija la cuvintele tale, caci devin actiuni. Ai grija la actiunile tale caci devin obiceiuri. Ai grija la obiceiurile tale caci devin caracterul tau. Ai grija la caracterul tau caci devine destinul tau.
