Destinul omului.

Înaintea oamenilor sunt puse viata si moartea, binecuvântarea si blestemul ... si alegerea le apartine.

DESTINUL un subiect fascinant si totusi atat de putin inteles.

Destinul reprezinta practic modul in care decurge viata noastra in fiecare moment, in fiecare clipa. El se refera in mod special la actiunile, comportamentele, , dar cum acestea sunt determinate de emotii si ganduri – propria harta mentala, ideile proprii despre lume si viata (toate apartinand LUMII INTERIOARE) - e clar ca si aici trebuie sa privim cu atentie.

Exista in prezent doua abordari referitoare la destin : ideea ca el nu poate fi schimbat, indiferent ce ai face, si ideea ca destinul nu este fix, si poate fi schimbat pe parcursul actualei vieti. Si, iarasi, ambele sunt la fel de adevarate, depinzand de perspectiva.

        Hai sa vedem adevarul primei variante.

        In general oamenii considera ca destinul nu poate fi schimbat pentru ca e stabilit de o forta exterioara superioara lor (ceea ce ei numesc Divinitate). Si ca tot ceea ce ti se intampla in viata este stabilit de aceasta forta inainte de a te trimite pe Pamant, si tu nu ai puterea de a schimba nimic.

        Cei care cred asta isi limiteaza inca din start orice posibilitate de evolutie, adoptand o postura de victima a sortii si dand vina pe Dumnezeu atunci cand ceva nu merge cum ei isi doresc(asa e si ..mai simplu si ai si o scuza ..in fata ta) Si o fi convenabil sa dai vina pe altii, dar nu e si eficient.

        Singura modalitate in care ideea ca destinul e ‚fix’ si ‚nu poate fi schimbat’ e adevarata este ca toate variantele posibile in care viata ta sa functioneze sa fi fost prevazute deja inainte de a te naste ! Adica, orice ai gandi, simti, face in aceasta viata era deja prevazut ca s-ar fi putut intampla. In aceste conditii, bineinteles, modul in care iti decurge viata este ‚fix’ si ‚nu poate fi schimbat’ – adica se intampla exact ceea ce a fost prevazut sa se intample :adica  una din infinitele posibilitati in care ‚Divinitatea’ ti-a prevazut aceasta viata pe Pamant.

                In cea de-a doua varianta, deducem ca inainte de a ne naste au fost prevazute doar jaloane importante ale vietii (anumite evenimente cruciale , intamplari, situatii, persoane, locuri, lucruri esentiale pentru noi care apar intr-un mod cu totul *neintamplator* in viata noastra) si noi avem ocazia de a le folosi cum dorim, in functie de ceea ce cunoastem in acel moment cu privire la viata, in general. Aici avem libertatea de a schimba orice – putem, de exemplu, sa nu recunoastem ca o anumita situatie de viata reprezinta o oportunitate de a avansa(dar si asta depinde de *gradul* nostru de pregatire in VIATA de cat CONSTIENTI  in momentul ..cand o*traim*), si daca o pierdem, ‚destinul’ va merge pe alta cale(* prevazuta* si asta ..inainte de a ...ne naste).

...dupa cum a fost prevazuta si varianta ‚implinirii’ sale.Iarasi subliniez depinde de ceea ce(si cat) CUNOSTI in momentul in care faci alegerea. Cu cat stii mai multe despre VIATA si UNIVERS si cu cat ai mintea mai deschisa, cu atat poti face o alegere mai inalta, cu impact profund asupra viitorului tau, pe termen lung.

        .       ‚Pamantul’ reprezinta locul unde te-ai nascut, ca si locul unde traiesti, muncesti – in general mediul tau inconjurator (tara, orasul, cartierul, locuinta, locul de munca, iar eu as include aici si mediul uman - familia, colegii, prietenii, cunostintele). Mediul te poate predispune la anumite comportamente si actiuni pe care le intreprinzi(el este extraordinar de important-STIINTA abia de curand a stabilit ca MEDIUL influienteaza...A.D.N-ul,adica *programul* vietii noastre ,ceea ce maestri taoisti stiau de 3000 de ani)– care pot reprezenta o ‚varianta de destin’ mai favorabila sau mai putin favorabila. Stiinta Feng-Shui-ului a fost dezvoltata de vechii chinezi tocmai pentru a aranja mediul ca sa obtii ajutor in alegerea cea mai inalta pe care o poti face.

       ‚Omul’ inseamna, de fapt, „programul” cu care el vine pe pamant, ceea ce are el de facut acum (ca urmare si a ceea ce a facut in trecut, ceea ce exista in memoria sa celulara). Bineinteles ca el poate repeta aceleasi comportamente(si cam de regula ,asta facem), sau, in functie si de ocaziile pe care destinul i le ofera (si de CAPACITATEA sa de a le recunoaste sau a le folosi) poate face altceva, urmand sa-si modifice ‚programul’ si sa intre pe o varianta de destin mai favorabila. ‚Omul’ inseamna deci si ceea ce face el efectiv cu viata lui, pentru el. Taoistii au o vorba : „Faci – ai ; nu faci – nu ai”. In general oamenii nu prea fac nimic pentru ei insisi, ca si DEZVOLTARE PERSONALA , asteptand sa le pice din cer – de asta nici nu vor avea nimic in plus fata de tiparul, programarea cu care s-au nascut si care, in general, este simplista si nu duce decat la boala, saracie (sau ‚bogatie’ obtinuta pe seama altora – ceea ce tot ...saracie inseamna) si suferinta. Dar fiecare alege ce vrea(de fapt ce poate,la nivelul lui-la care a ajuns)… Oricum , in ultimii ani situatia a inceput usor sa se schimbe in bine – ceea ce este datator de sperante pentru destinul intregii omeniri, ca specie.

        Exista si posibilitatea ca, pentru unele persoane,‚PREDESTINAREA INITIALA sa contina si o anumita misiune deosebita – dar, in general, ea se arata persoanei, si apare numai dupa ce ea intra pe... calea interioara.

        Tot referitor la destin, am intalnit intr-o carte minunata, „Conversatii cu Dumnezeu” de N.D. Walsch, o analogie extraordinara : viata este ca un CD-ROM. Un joc pe un CD-ROM contine toate variantele posibile in care acel joc se poate desfasura si termina. Depinzand de modul in care joci, jocul se incheie intr-un anumit fel – dar indiferent care ar fi el, deja ..a fost ... prevazut si instalat.

       La fel si DESTINUL – indiferent ce ai face, acea varianta(SAU MAI MULTE-depinde cum... *vezi*) deja a fost prevazuta. Dar este foarte adevarat, ca unele variante par a se indeplini mult mai usor decat altele. In mod ‚intamplator’ anumite evenimente se suprapun (asa-numita „sincronicitate” sau „sincro-destin”) si *vezi *mai clar calea pe care sa inaintezi, folosindu-te de ‚*semnele* ce iti apar in cale (‚limbajul universului’ din cartea lui Paulo Coelho „Alchimistul ”). Toata lumea ar putea * vedea* semnele din viata sa, care ii indica varianta cea mai favorabila varianta de destin pe care o poate alege. Capacitatea de *a vedea *semnele se cultiva, pas cu pas,desigur tot prin CUNOASTERE selectiva.

       Si avand in vedere ca alegerile noastre depind de gandurile si emotiile proprii, am putea spune ca destinul tine tot de ...CUNOASTEREA INTERIOARA . Cu cat cunosti mai mult, cu atat poti alege varianta cea mai favorabila, cum spuneam mai sus.

       Puteti intreba : ce se intampla cu celelalte variante ? Ce se intampla cu alegerile pe care nu le facem, ca si gandire, simtire si actiune ?

       Credeti ca EL, care a creat viata, universurile, totul (care de fapt nu e separat de creatia sa, ci este chiar esenta sa) nu a prevazut si acest lucru ?

       Bineinteles ca a facut-o. Savantii abia acum descopera si investigheaza ideea universurilor paralele, in care are loc tot ceea ce nu se intampla aici, in acest univers. TOTUL, tot ceea ce se poate gandi, simti, infaptui are loc peste tot, in intreaga creatie, in miliarde si miliarde de feluri, in miliarde si miliarde de momente de ‚timp’ si ‚spatiu’ – incontinuu, pentru totdeauna. Nu-i asa ca e grandios ? Si noi suntem o....*FARAMITURA*, parte a acestei minuni !

STOP

SA ANALIZAM TOTUL SI DIN ALT PUNCT DE VEDERE, CEL PSHIHOLOGIC, STIINTIFIC TOT CE CUNOASTEM SI ÎNVATAM NE POATE FI INOCULAT DE SOCIETATEA IN CARE NE NASTEM ÎNCA DE LA INCEPUT VIETII NOASTRE SI SA SE PERPETUEZE DEALINGUL VIETII PÂNA LA SFÂRSIT.

Priviti imaginra de mai jos si spuneti care linie este mai lunga. Memorati raspunsul iar la sfârsitul articolului veti avea un raspuns.

     Omul nu este un „actor rational”, asa cum sustinea de catre multi specialisti în economie, ci unul supus numeroaselor capcane ale intuitiei.

     Gândirea umana este controlata de doua structuri: structura 1, pe care îl numeste gândire rapida este inconstient, intuitiv si nu necesita efort voluntar sau control, pe când structura  2, denumit gândire lenta este constient, foloseste rationamente deductive si necesita mult efort.

    Pentru a observa daca o persoana  este furioasa nu este nevoie de un efort constient, acest lucru realizându-se instant si involuntar, într-un exemplu de gândire rapida, tipica structura 1. În schimb, pentru a rezolva o problema precum operatiunea de înmultire a lui 133 cu 232 este nevoie de directionarea constienta a atentiei spre un efort voluntar, fara de care raspunsul nu poate fi obtinut. Acesta din urma este un exemplu de aplicare a celelaltei structuri.

    Structura 1 este înnascut, o consecinta a evolutiei si rezultatul adaptarii la mediu de-a lungul timpului, pe când structura  2 este o componenta specifica omului. De altfel, ceea ce noi percepem ca specific propriei persoane este structura 2 - sinele constient si rational, cel care gestioneaza credinte, optiuni si decizii.

    Desi traim cu impresia ca structura 2 e raspunzator de majoritatea deciziilor pe care le luam, viata noastra este controlata în mare parte de prima structura. Motivul? În fiecare zi trebuie sa luam foarte multe decizii, ceea ce face imposibila folosirea structurii 2 pentru majoritatea. Pentru ca deciziile rationale necesita timp pentru analiza si deductie, eforturi ce consuma energie, structura 2 este folosit arareori.

    De cele mai multe ori, structura 1 genereaza sugestii pentru cel de-al doilea (impresii, intuitii, intentii si sentimente) pe care acesta le adopta fara a le modifica. Structura 2 intervine atunci când sistemul 1 nu ofera un raspuns imediat (de exemplu, în cazul problemei 133 x 232) sau atunci când detecteaza ca urmeaza sa aiba loc o greseala (ca atunci când ne abtinem sa reactionam într-un mod nepotrivit într-o situatie dificila, când mecanismul de control al structurii 2 blocheaza intentia generata de structura 1). Structura 2 are, însa, limite: cercetatorii au descoperit ca atunci când o persoana este ocupata cu o problema ce necesita folosirea structurii 2, capacitatea de autocontrol scade, fiind mai probabil ca aceasta sa cedeze tentatiilor.

    Structura 1 prezinta însa anumite erori sistemice, erori cognitive ce duc, de multe ori, la adoptarea unor decizii eronate. În cea mai recenta carte a sa, Thinking Fast and Slow, dr. Daniel Kahneman expune câteva dintre aceste greseli de gândire, sperând ca prin elucidarea lor sa-i ajute pe ceilalti sa le identifice si sa-si înteleaga mai bine propriile decizii.

    Pentru ca structura 1 este activ tot timpul (spre deosebire de structura 2, ce necesita un efort  constient), suntem mai predispusi la erori cognitive. O exemplificare a autonomiei structuri 1 o reprezinta iluzia optica Müller-Lyer, în care doua linii paralele par a avea lungimi diferite, ca in exemplu de mai sus. Chiar daca masuram cele doua linii si ne convingem (cu ajutorul structurii 2) ca lungimea lor este aceeasi, structura 1 va continua sa le perceapa ca fiind inegale.

    La fel ca iluziile optice, iluziile cognitive tind sa fie greu de depasit, însa primul pas spre iesirea de sub dominatia acestor greseli de gândire este constientizarea lor. Atunci când oamenii se afla  într-un moment de criza, în situatii incerte, deciziile sunt luate de structura 1. De aceea, este esential sa cunoastem slabiciunile acestuia.

Ai grija la gândurile tale caci vor deveni cuvinte. Ai grija la cuvintele tale, caci devin actiuni. Ai grija la actiunile tale caci devin obiceiuri. Ai grija la obiceiurile tale caci devin caracterul tau. Ai grija la caracterul tau caci devine destinul tau.