Sfaturi pentru viata

 (Sf Serafim de Sarov):

1- Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.

2- Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.

3- Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.

4- Culege cu îndrazneală ciuperca pe care stau gâzele.

5- Sădește pomul acolo unde sapă cârtița.

6- Casa clădește-o pe locul unde se încalzește șarpele.

7- Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță.

8- Culcă-te și trezește-te odată cu păsările – vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.

9- Mănâncă mult verde – vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului.

10- Inoată des – și te vei simți pe pământ precum peștele în apă.

11- Privește cât mai des cerul – și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.

12- Taci mult, vorbește puțin- și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace!

5 mistere ale reproducerii umane

Deşi nimic nu e mai natural decât reproducerea, la om ca şi la orice altă formă de viaţă, asta nu înseamnă că e vorba de ceva simplu. Însuşire fundamentală a materiei vii, esenţială pentru perpetuarea speciilor, reproducerea este un proces de o complexitate năucitoare şi, cu cât ne adâncim mai mult în studiul lui, cu atât devine mai copleşitor. Iar în cazul speciei noastre, pe lângă „obişnuitele” necunoscute ale mecanismelor celulare şi moleculare ale fenomenului, mai există şi un număr de enigme specific umane, care deosebesc reproducerea omului de cea a multor alte mamifere şi fac din ea, în multe privinţe, un fenomen bizar. Iată, explorate într-o carte nou-nouţă, câteva ciudăţenii ale reproducerii primatelor, dintre care unele sunt o „exclusivitate” a speciei umane şi pentru care nu există încă nicio explicaţie solidă, ci doar ipoteze.
Cartea la care vom apela pentru a ne călăuzi prin meandrele reproducerii umane, dintr-o perspectivă biolgică şi evoluţionistă, se numeşte How We Do It: The Evolution and Future of Human Reproduction; autorul ei, Robert Martin, este un cunoscut cercetător american, specializat în studiul reproducerii primatelor – ordinul de mamifere căruia îi aparţin maimuţele cu şi fără coadă, precum şi omul. Robert Martin este membru al Comisiei de Biologie Evolutivă al Universităţii din Chicago şi responsabil de cercetările de antropologie biologică în cadrul Field Museum, din acelaşi oraş.
40 de ani de studii în domeniul reproducerii primatelor l-au ajutat pe prof. Martin să înţeleagă complexitatea acestui proces, să discearnă particularităţile lui la diferite specii de primate şi, astfel, să înţeleagă în ce privinţe se aseamănă şi în ce aspecte se deosebeşte reproducerea speciei umane de cea a altor specii mai mult ori mai puţin înrudite cu noi. Iată câteva dintre problemele discutate în cartea sa – aspecte surprinzătoare legate de alcătuirea aparatului reproducător la om, de fiziologia reproducerii, de sarcină şi naştere – şi care ne conving că omul este neaşteptat de asemănător cu multe alte primate, dar că asta nu îl ajută întotdeauna să-şi cunoască şi înţeleagă propria biologie reproductivă, care rămâne, în multe aspecte, misterioasă.

De ce oamenii fac „risipă” de spermatozoizi?
Iată o primă ciudăţenie: de ce, în cursul vieţii, o femeie produce doar câteva sute de ovule, în timp ce un bărbat produce trilioane de spermatozoizi? Pentru fiecare ovul produs de către o femeie în cadrul unui ciclu menstrual (perioada dintre două menstruaţii succesive, ce cuprinde o suită de transformări care au loc în ovare şi uter în vederea unei eventuale sarcini), bărbatul care încearcă să o fecundeze face acest lucru „trimiţând în misiune” sute de milioane de spermatozoizi la fiecare contact sexual.  Pare o metodă de reproducere foarte costisitoare şi ineficientă! De ce o asemenea risipă de spermatozoizi?
Răspunsul scurt şi sec este „nu se ştie.” Răspunsul haios – o glumă citată de autor în carte – este „fiindcă niciunul dintre ei nu se opreşte să întrebe încotro s-o ia”. Un răspuns-ipoteză este acela că, poate, soluţia optimă la această problemă biologică a fost pur şi simplu aceea de a crea un ovul mare care să constituie o ţintă imobilă pentru o grămadă de spermatozoizi ce se îndreaptă spre el.

Un singur ovul, sute de milioane de spermatozoizi: justificarea biologică a acestei „risipe” nu a fost găsită încă.

Glumă sau nu, fapt este că nu ştim de ce evoluţia a potrivit astfel lucrurile, şi nu numai la noi, ci şi la alte specii de primate şi chiar mamifere non-primate.

De ce la bărbaţi nu există un os al penisului? 
Dacă nu ştiaţi, aflaţi acum: la multe mamifere, masculii au, în interiorul penisului, un os – osul penian sau baculum. Este prezent la majoritatea speciilor de lilieci, rozătoare, insectivore şi primate, dar nu şi la mamiferele copitate, iepuri, elefanţi, cetacee (delfini, balene), marsupiale. Printre carnivore, câinii posedă aşa ceva, dar nu şi hienele, iar la feline este redus ori absent. Prezenţa acestui os este aşadar surprinzător de variabilă în lumea mamiferelor, după cum  foarte variabile sunt şi forma şi mărimea lui. (În caz că vă întrebaţi, cel mai impresionant os penian este cel al morsei, ce poate atinge o lungime de peste 60 cm; în Alaska, este utilizat în unele scopuri magico-ritualice.)
De fapt, o întrebare mai corectă ar fi: de ce unele mamifere au un os penian, iar altele nu?
Chiar şi în grupul primatelor, unele specii au un baculum, altele nu au. Lemurienii îl au, ca şi multe specii de maimuţe americane, dar, printre acestea din urmă, există şi excepţii, cum ar fi maimulţele urlătoare şi maimuţele-păianjen. Printre maimuţele africane şi asiatice, toate speciile au un baculum – da, chiar şi maimuţele antropoide (cum sunt cimpanzeii şi gorilele), rudele noastre cele mai apropiate. La om, însă, acest os este absent din scheletul masculilor.
E o enigmă a evoluţiei care îi nedumereşte pe mulţi biologi. Unele studii sugerează că mărimea osului penian la diferite maimuţe asiatice şi africane ar fi legată de anumite comportamente reproductive specifice, dar adevărul este că nu există o explicaţie completă care să ne lămurească de unii au, iar alţii n-au.

Osul penian al masculilor de morsă poate atinge peste 60 cm lungime.    

Ceea ce e sigur este că la om acest os nu există. La  specile cele mai apropiate de noi, maimuţele antropoide, acest os este mic în raport cu mărimea corpului, aşa că, sugerează autorul cărţii, dispariţia lui completă la specia umană ar putea reprezenta finalul unui proces de reducere a dimensiunilor care începuse deja la strămoşii comuni ai primatelor antropoide şi ai omului.
Dar de ce s-ar fi redus lungimea osului penian? Studiile desfăşurate de primatoplogul  Alan Dixson arătau că, în general, un baculum mai lung este asociat cu o durată mai mare a copulaţiei; probabil, copulaţia dura mai mult la primatele ancestrale, comparativ cu cele moderne, iar durata ei s-a redus în cursul evoluţiei. În paralel, osul penian şi-ar fi redus şi el dimensiunile, în cele din urmă dispărând cu totul la strămoşii omului modern.
Alte studii, însă, au legat succesul reproductiv al unor mamifere nu de lungimea, ci de grosimea osului penian.
Însă, pe întreg spectrul ordinelor şi speciilor de mamifere, datale sunt incomplete şi adesea neconcordante, aşa că mai e nevoie de cercetări viitoare pentru a lămuri enigmele legate de osul penian, inclusiv de lipsa lui la masculii speciei Homo sapiens.

De ce pot oamenii să aibă raporturi sexuale în orice fază a ciclului sexual?
Un motiv de uimire pentru fiziologi este faptul că, la om, copulaţia are loc de-a lungul întregului ciclul menstrual.
La cele mai multe specii de mamifere, copulaţia are loc doar în faza ovulatorie a ciclului sexual, fiind controlată exclusiv de către hormoni. În schimb, la om, actul sexual are loc şi în faze ale ciclului ovarian în care este improbabil să aibă loc ovulaţia (adică oamenii fac sex oricând au chef, cum explică dezinhibat autorul.) Multă vreme, diverşi cercetători au susţinut că omul este singura specie la care există această particularitate. În realitate, spune Robert Martin, aşa ceva se întâmplă şi la alte specii de primate. E adevărat, însă, că la mamiferele non-primate, din ceea ce ştim până acum, acest comportament este practic inexistent. 
La drept vorbind, nici primatele nu sunt toate la fel din acest punct de vedere: cele inferioare, cum sunt lemurienii şi lorişii, nu practică acest tip de copulaţie, dar ea este întâlnită la marea majoritate a celorlalte specii de primate, mai evoluate. (O excepţie interesantă sunt gorilele, care copulează timp de doar câteva zile în fiecare ciclu, în jurul datei ovulaţiei.) Altminteri, însă, alte specii de maimuţe se acuplează şi în zile aflate mai departe de momentul ovulaţiei (dar, de obicei, înaintea acesteia).
Acest comportament pare a fi legat de complexitatea crescândă a creierului. La femelele speciilor mai evoluate de maimuţe, controlul hormonal direct asupra disponibilităţii pentru acuplare s-a atenuat, căpătând o importanţă mai mare controlul mai flexibil exercitat de creier, iar acest efect este cu atât mai evident, cu cât specia respectivă este mai sus pe scara evoluţiei, culminând cu specia umană. Descreşterea importanţei controlului hormonal şi creşterea ponderii celui cerebral ar explica, astfel, de ce la specia umană acest comportament este mai evident ca oriunde. Totuşi, insistă autorul, este greşit să spunem că omul este singura specie care se acuplează de-a lungul întregului ciclu sexual al femelei; acest comportament este comun omului şi multor specii de maimuţe şi, probabil, era deja prezent la strămoşii comuni ai maimuţelor şi ai omului, în urmă cu peste 40 de milioane de ani.

Oamenii fac sex în orice fază a ciclului sexual feminin - o particularitate întâlnită la puţine specii de mamifere.

Dar care este rostul unui astfel de comportament? Pare contraproductiv, din perspectiva evoluţiei, ca partenerii să se acupleze în perioade în care nu există şansa unei fecundaţii sau există riscul ca fecundaţia să implice ovule şi spermatozoizi „expiraţi”. (Aceste celule reproducătoare au o durată foarte scurtă de viaţă – o zi sau două – şi îşi pierd repede calităţile optime.) Participarea la fertilizare a unui astfel de ovul sau spermatozoid îmbătrânit poate duce la apariţia unui embrion cu defecte, generând pierderea sarcinii sau naşterea unor progenituri cu defecte – evenimente defavorabile perpetuării speciei.
Din acest punct de vedere, pare mult mai „înţeleaptă” strategia celorlalte mamifere – de a se împerechea doar într-o perioadă restrânsă de timp a fiecărui ciclu sexual al femelei, în cele câteva zile din preajma ovulaţiei, ceea ce asigură participarea la fertilizare a unor celule reproducătoare „proaspete”, în formă optimă.
Cum se face că la maimuţele mai evoluate şi la om, totuşi, acuplarea se poate realiza şi în zile depărtate de momentul ovulaţiei? Cu siguranţă, au produs, prin evoluţie, un mecanism prin care să elimine riscurile. Dar de ce au renunţat totuşi, în cursul evoluţiei lor, la un mecanism de control atât de bun din punct de vedere biologic, care le-ar fi asigurat, ca şi celorlalte mamifere, şansele cele mai bune de a avea parte de o fecundare cu celule reproducătoare în vârf de formă? Mister.
Pericolul fecundării cu spermatozoizi ori ovule îmbătrînite n-a prea fost luat în seamă până acum, aşa că, ignorând acest aspect, unii biologi au încercat să explice prin diferite ipoteze acest ciudat comportament al omului şi al maimuţelor superioare: copulaţia extinsă de-a lungul unei mari părţi a ciclului sexual.
Antropologul Nancy Burley a lansat ideea unei legături între acestă perioadă extinsă de acuplare şi aşa-numita „ovulaţie ascunsă”: un mascul nu poate detecta când anume survine ovulaţia la femelă, dacă aceasta nu emite anumite semnale specifice. La multe specii de mamifere, există semnale olfactive şi comportamentale care indică masculului momentul când femela ovulează, iar aceasta devine atunci (şi numai atunci) receptivă pentru împerechere. La om şi multe specii de maimuţe, nu ar exista asemenea semnale, fenomen corelat cu extinderea receptivităţii femelei şi a perioadei de acuplare de-a lungul ciclului sexual. În lumina acestei teorii, care ar fi beneficiile evolutive ale acestei extinderi?
Iată câteva explicaţii propuse:

• extinderea perioadei de acuplare, care permite contacte sexuale multiple în cursul unui ciclu, întăreşte legătura dintre parteneri. Unul dintre cei mai iluştri apărători ai acestei ipoteze este Desmond Morris, autorul unei cărţi de mare succes, Maimuţa goală, apărută în traducere şi la noi.
• conform unei a doua ipoteze, dacă o femelă este receptivă pentru împerechere de-a lungul unei perioade mai lungi şi nu doar în cele câteva zile din preajma ovulaţiei, atunci paternitatea progeniturii nu este foarte uşor de stabilit; fiecare mascul poate crede că puii sunt ai lui, iar acest lucru ar reduce competiţia dintre masculi, favorizând cooperarea, spre binele grupului şi al speciei.
• într-o a treia viziune, extinderea perioadei de acuplare poate întări angajarea masculului în îngrijirea progeniturii. 

Aceste explicaţii, de altfel, nu se exclud unele pe altele.

Cât durează sarcina la om?
Lungă vreme oamenii au luat de bună ideea că sarcina dureaz 9 luni, ba chiar erau aşa de convinşi că durează fix nouă luni, încât existau cazuri în care, de pildă, venirea pe lume a unui copil cu câteva zile înainte sau după data la care se presupunea că trebuie să aibă loc naşterea o putea expune pe mama lui unor grave bănuieli de adulter, dacă din socotelile retrospective rezulta că fix cu nouă luni înainte de data naşterii tatăl lui fusese plecat de acasă pentru vreo săptămână.
În realitate, durata sarcinii la om este mult mai variabilă decât s-ar crede şi nici măcar medicii specialişti nu reuşesc să prevadă foarte exact data naşterii.
Unul dintre motive ar fi tot acela că, la femei, ovulaţia este lipsită de semne exterioare evidente, ceea ce face dificilă stabilirea momentului concepţiei. În practică, mulţi medici calculează data probabilă a naşterii pe baza datei la care a început ultima menstruaţie a femeii, dată la care adaugă 40 de săptămâni, în ideea că ovulaţia survine aproximativ la mijlocul ciclului menstrual (perioada dintre două menstruaţii succesive), că un ciclu durează cca. 28 de zile, iar durata sarcinii ar fi de 38 de săptămîni. Dar ovulaţia nu survine întodeauna la mijlocul ciclului, momentul ei poate varia, deci calculul datei probabile a concepţiei (şi, consecutiv, a naşterii) pe baza momentului presupus al ovulaţiei poate duce frecvent la erori.
Şi dacă ar fi numai atât… În realitate, chiar dacă se cunoaşte cu precizie momentul concepţiei, data naşterii tot e greu de prevăzut, fiindcă însăşi durata sarcinii este variabilă de la o femeie la alta, după cum au arătat cercetări recente.
În medie, calculând de la data ultimei menstruaţii, trec într-adevăr 40 de săptămâni; repet: în medie. Dar variaţiile individuale sunt mari, naşterea putând surveni chiar cu 3-4 săptămâni înainte sau după termenul calculat prin metoda de mai sus, iar a ne baza pe mitul celor 40 de săptămâni poate genera situaţii foarte neplăcute. Imaginaţi-vă panica şi angoasa unei viitoare mame, aflată în aşteptarea primului ei copil, dacă semnele naşterii se ivesc cu 4 săptămâni înainte de data prevăzută! Imediat încep spaimele legate de faptul că bebeluşul ar putea fi prematur sau ar avea cine ştie ce probleme, când, de fapt, poate fi vorba de o sarcină perfect normală, doar ceva mai scurtă decât durata medie pe baza căreia a fost calculată data probabilă.

Când vine bebeluşul? Medicii încă nu estimează cu o precizie mulţumitoare data naşterii, ca urmare a faptului că durata sarcinii la om este foarte variabilă, în ciuda a ceea ce s-a crezut multă vreme.

Sarcinile cu gemeni tind să dureze mai puţin decât cele cu un singur copil; în plus, există mari variaţii de la o femeie la alta.
Ceva mai multă precizie aduc ecografiile (atunci când sunt făcute), care permit medicului să estimeze mai corect vârsta sarcinii (pe baza gradului de dezvoltare a fătului) şi data naşterii.
De altfel, faptul că ştim că durata sarcinii nu e fixă, ci poate varia cu câteva săptămâni faţă de durata medie  de 9 luni nu prea ajută, dimpotrivă; e greu pentru o viitoare mamă să suporte o asemenea nesiguranţă.
Nu putem decât să deplângem, împreună cu autorul cărţii, neputinţa momentană a medicilor de a prevedea mai precis data naşterii. În afară de neplăcerea şi anxietatea produse mamei, această stare de lucruri poate avea şi consecinţe medicale. Poate că medicii ar recurge mai rar la provocarea naşterilor sau ar programa mai atent operaţiile cezariene dacă ar cunoaşte mai precis data la care dezvoltarea bebeluşului a atins nivelul optim.
Durata reală a sarcinii la om şi prevederea datei naşterii reprezintă încă subiecte curios de puţin investigate, motiv pentru care există încă, în privinţa lor, multe nedumeriri şi nelămuriri, ale medicilor şi pacientelor deopotrivă.

De ce au femeile gravide greţuri matinale?
Nu toate femeile au asemenea probleme, dar o proporţie destul de mare dintre gravide suferă de stări de greaţă şi vărsături (care, în ciuda epitetului de „matinale”, durează uneori toată ziua), în special în primul trimestru al sarcinii, iar multă vreme medicii au pus acest fenomen pur şi simplu pe seama schimbărilor hormonale.

Greţurile matinale ar putea avea o explicaţie evolutivă, conform unei ipoteze emise de un grup de cercetători din SUA.

Dar iată şi o perspectivă diferită: deşi e greu de presupus că aceste stări neplăcute ar putea avea vreun rol benefic, totuşi, un studiu publicat în anul 2006 aduce o idee interesantă. Autorii, oameni de ştiinţă din cadrul Universităţii Cornell, SUA, au analizat 56 de studii (realizate în 21 de ţări) privitoare la greţurile matinale. Au constatat că aceste stări sunt mai frecvente la femeile care au o alimentaţie bogată în zahăr şi îndulcitori, grăsimi, carne, lapte, ouă, alcool şi cafeină, şi mai rare dacă în alimentaţie predominau cerealele şi leguminoasele. Şi au emis ipoteza că, din perspectiva evoluţiei, aceste greţuri ar fi avut rolul de a proteja embrionul de eventualele efecte dăunătoare ale alimentaţiei mamei, în perioada în care este cel mai vulnerabil, adică primul trimestru de sarcină.
În ziua de azi, în ţările dezvoltate, ouăle şi carnea sunt, în general, alimente „sigure”, dar nu tot aşa stăteau lucrurile  în urmă cu milenii, pe vremea strămoşilor primitivi ai omului. Aceste stări neplăcute le-ar fi putut descuraja pe femeile gravide să consume carne, de exemplu, micşorând astfel riscul unei toxiinfecţii alimentare care ar fi putut afecta grav sarcina; aşadar, greţurile matinale ar fi putut evolua ca un mecanism menit să o împiedice pe mamă să mănânce alimente cu potenţiale efecte nocive asupra fătului. E, deocamdată,  doar o ipoteză.
Una peste alta, toate aceste observaţii, descoperiri, ipoteze explicative arată cât de puţin ştim, de fapt, despre noi, despre biologia propriei noastre specii, în ciuda uriaşelor progrese ale ştiinţei înregistrate până acum. Iar unul dintre cele mai enigmatice aspecte ale fiinţei umane – mai avem de muncit serios pentru a-l înţelege - este felul în care se reproduce, începând de la misterele atracţiei dintre sexe şi până la tainica alchimie a fecundaţiei, de la ciudatele deosebiri dintre noi şi alte specii de primate până la incertitudinile legate de durata sarcinii şi de data venirii pe lume a bebeluşilor.

Ce au aflat recent cercetătorii despre bani: descoperirea i-a surprins chiar şi pe cei mai experimentaţi specialişti

În primul studiu larg asupra ADN-ului de pe bancnote, cercetătorii de la New York University au descoperit că pe acestea trăiesc mii de tipuri de bacterii – mult mai multe decât se crezuse anterior – şi că unele dintre acestea efectiv cresc pe bancnote. În ansamblu, studiul a arătat că banii sunt mult mai murdari – la propriu – decât se crezuse, multe dintre microorganismele identificate fiind patogene pentru om.
Analizând materialul genetic de pe bancnotele de 1 dolar, cercetătorii care lucrează în cadrul unui proiect special al New York University – Dirty Money Project – au identificat, în total, cca. 3000 de tipuri de bacterii, cu mult mai mule decât fuseseră identificate anterior prin studiile la microscop.
Chiar şi aşa, oamenii de ştiinţă au putut identifica doar aproximativ 20% din ADN-ul non-uman prezent pe bancnote, deoarece multe dintre microorganismele prezente pe ele nici nu sunt catalogate în bazele de date genetice.
Cea mai abundentă dintre speciile patogene descoperite este una care provoacă acnee; alte specii identificate sunt asociate cu ulcerul gastric, pneumonia, toxiinfecţiile alimentare şi infecţia cu stafilococi. Unele dintre bacteriile descoperite au gene care le conferă rezistenţă la antibiotice.
„Am descoperit că, realmente, microbii cresc pe bani”, spune Jane Carlton, director al Center for Genomics and Systems Biology din cadrul New York University.
Datele, încă nepublicate, arată cât de amplă este problema „banilor murdari”. Bancnotele, care trec prin multe mâini, sunt o sursă de contagiune, iar păstrarea lor într-un portofel ţinut în buzunar, la temperatura corpului, favorizează creşterea bacteriilor.
Băncile şi monetăriile sunt preocupate mai curând de combaterea falscificării şi de durabilitatea bacnotelor, dar acest studiu arată că aspectul igienic al problemei nu este deloc neglijabil, deoarece poate avea un impact masiv asupra sănătăţii publice.

Un medicament folosit foarte des şi în România are efecte negative mai puţin cunoscute.

Ibuprofenul, un analgezic deseori recomandat frecvent pentru diferite tipuri de durere, este un puternic iritant gastric, putând provoca ulcer. Recent, cercetătorii au descoperit şi alte efecte negative ale acestui medicament.
Analizând date obţinute în 20 de ani de cercetare despre analgezicele nesteroidiene, cum este şi ibuprofenul, oamenii de ştiinţă au observat că acesta are legătură cu o afecţiune numită sindromul intestinului permeabil.
Pe lângă aceste informatii, un studiu recent al National Institutes of Health din Marea Britanie arată că acest medicament poate duce la inflamarea intestinelor şi ulterior la boala celiacă.
Din cauza creşterii permeabilităţii intestinale, substanţele toxice ajung în sânge, ducând la o reacţie a sistemului imunitar care blochează absorbţia nutrienţilor.
Un intestin permeabil poate duce şi la eliminarea glutenului în sânge, iar la persoanele predispuse la boala celiacă poate să apară o reacţie adversă la această substanţă, o intoleranţă.
Cei care suferă de boala celiacă nu pot mânca alimente care conţin gluten: paste, prăjituri, cereale, unele sosuri, pâine.
Este vorba de o boală autoimună, în care sistemul imunitar atacă din greşeală ţesuturi sănătoase. Simptomele includ diaree, balonare, flatulenţă, durere abdominală, pierdere în greutate şi oboseală.Potrivit lui Alessio Farasno, noile date sugerează că ibuprofenul măreşte permeabilitatea intestinelor şi astfel poate duce la dezvoltarea intoleranţei la gluten.
Cercetătorii spun că riscul este şi mai mare dacă acest medicament este luat la scurt timp după ce pacientul face exerciţii fizice.
Pentru boala celiacă nu există tratament, singura soluţie este dieta fără gluten, care reduce simptomele.

Vaccinul

Vaccinul hexavalent retras în jumătate din Europa

În România nimeni nu zice nimic!

CE ESTE VACCINUL HEXAVALENT: În primul an de viaţă sunt prevăzute 6 vaccinări recomandate (antipoliomielită, antidifterică, antitetanos, antihepatită, antituse convulsivă şi anti Haemophilus Influenzae de tip B), toate legate de boli greu de tratat şi care ar putea în schimb să pună în pericol viaţa şi sănătatea copilului tău. Există unui “vaccin hexavalent”, care le conţine pe toate şase, astfel pot fi făcute toate împreună. Este vorba devaccinul hexavalent produs de GlaxoSmithKlein, singurul din comerţ (acum se foloseşte Hexacima – inca astept confirmare din partea Biroului de Relatii cu Publicul al Ministerului Sanatatii), cel pe care il achiziţionează şi Ministerul Sănătăţii in România printr-un contract stipulat in 2012 pe durata de 4 ani (care doar din motive economice a durat mai puţin de atât)! Aşa cum spune comunicatul de presă al Ministerului Sănătăţii, prima furnizare a fost făcută de către firma SC GLAXOSMITHKLINE SRL, şi anume a vaccinului produs de casa farmaceutică cu acelaşi nume, e vorba de cel scos din comerţ în multe ţări din lume. Retragerea acestuia a fost foarte puţin mediatizată, iar în România nu s-a vorbit deloc!

Sunt curios in România câte mame ale copiilor vaccinaţi cu Infarnix au ştiut de scandalul acesui vaccin la nivel mondial!!!

O situaţie cu adevărat îngrijorătoare, şi sunt într-adevăr dezgustat de jurnaliştii români.

Deşi în 19 ţări au fost retrase mii de loturi de vaccin, fiind catalogat ca si cauza de SIDS (pe de-o parte provocat de loturi contaminate, pe de alta datorita apneei nocturne si refluxului pe care acest vaccin le poate provoca in anumite cazuri), în “Noua ţară a tuturor posibilităţilor” România nimeni nu spune nimic. Sau şi mai bine, cei care vorbesc despre asta sunt foarte puţin informaţ, încât ştirea provenită de la ei este ambiguă şi lipsită de concluzii concrete.

Din cele peste 3 milioane de vaccinuri hexavalente retrase în lume, destinate nounăscuţilor de 3 luni, încă astăzi nu se spune nimic în sursele mediatice, chiar ştiind că avalanşe de părinţi (care îşi schimbă informaţii în timp real pe forumuri şi reţele sociale) cer ministerelor sănătăţii asigurări. Ştirea oficială de retragere a explodat la nivel global în săptămâna din 6 în 13 octombrie a anului trecut, cu succesive actualizări in data de 16 octombrie în urma presiunilor puternice exercitate de părinţi faţă de autorităţile responsabile şi faţă de compania care a produs vaccinul. În schimb, în România, vaccinurile au ajuns fără întârziere (relativ, au întârziat 2 săptămâni), mai întâi 177.000 de doze conform contractului încheiat în 2012 . Ca apoi, în 28 Octombrie(după scandalul din săptămâna 6-13 Octombrie despre care nu s-a vorbit deloc) să mai între în depozitele distribuitorului SC POLISANO SRL încă 193.208 doze de vaccin hexavalent. (vezi sub artiicol comunicatul de presa al Ministerului Sănătăţi)

A doua semnalare e a companiei producătoare de vaccin anti-gripal, olandeza Crucell, care a întâmpinat “potenţiale pericole” pentru sănătate în două loturi de vaccin antigripal Inflexal V, ajungând astfel la retragerea întregii producţii, raportată în 1 octombrie 2013.

Poate fi doar un caz, dar această ştire a fost amplificată de toate sursele media doar după ce Infanrix Hexa a fost retras preventiv, când scandalul a devenit de domeniu public pe toate paginile Ministerelor Sănătăţii…în afară de al nostru, prea ocupat să promoveze campania de vaccinare impotriva oricărei evidenţe ştiinţifice de utilitate.

Amintim că în Franţa măsura de retragere precauţională a inclus şiformulele Tetravalentă şi Pentavalentă ale aceluiaşi Infanrix, de aceea controlul calităţii ar trebui extins la toate produsele comercializate de GSK (inclusevaccinurile Priorix – trivalent pojar-oreion-rubeolă)

Ceea ce Ministerul Sănătăţii uită, împreună cu jurnaliştii (şi cu pROVACCIN , cu p mic), este că în cazul retragerii loturilor de vaccinuri clasificate cu defecte de CLASA I(cele mai periculoase) există o incontestabilă dispoziţie a EMA (Agenţia Europeană a Medicamentului) cu privire la retragerea produselor de pe piaţă şi alertarea chiar şi a ţărilor neinteresate în comercializarea vaccinurilor puse sub acuzare. De ce nu s-a întâmplat acest lucru şi în România?

Cu siguranţă nu este vorba doar de un caz, şi de aceea cer ajutorul vostru pentru difuzarea acestei informaţii.

18-03-2014 Actualizare în cazul Infanrix al GSK – document confidenţial al societăţii GSK pentru Autorităţi

Societatea farmaceutică GLaxoSmithKline a luat la cunoştinţă informaţiile delicate cu privire la siguranţa vaccinului pediatricInfanrix Hexa?

Tocmai un corpolent document de 1271 de pagini cu privire la vaccinul Infanrix, produs de compania farmaceutică GSK, care nu e altceva decât un raport confidenţial ajuns şi pe mâinile mele, dezbate adevărul despre rezultatele testelor la care a fost supus Infanrix.

În acest raport, aşa cum spune legea, societatea a redat toate reacţiile adverse care s-au verificat după injectarea unei singure doze de Infanrix Hexa copilului, de la febră la DECES, independent de faptul că acest efect ar fi legat de injecţia preventivă sau nu.

Se verifică astfel 1742 de reacţii adverse, în 41 de ţări, printre care cel mai important rezultat în Italia cu 595 de semnalaţii. Un adevărat record al fenomenului de under-reporting în pediatrie.

Datele esenţiale ale acestui raport sunt:

1. Reacţii adverse în mai mult de 40 de ţări – Documentul societăţii GSK e bazat pe 1742 de rapoarte medicale internaţionale trimise “spontan” pe parcursul a doi ani. În total 41 de ţări au participat la studiu. Rapoartele culese provin în general din Franţa, Germania şi Italia.

2. Milioane de doze distribuite – În această perioadă, au fost injectate 24.283.415 doze de vaccin Infanrix Hexa. Între 6 şi 24 de milioan de copii au fost vaccinaţi, numărul e variabil în funcţie de doza recomandată. Complexiv, mai mult de 70 de milioane de doze au fost distribuite de la lansarea medicamentului până în 2000.

3. 825 de cazuri diverse de complicaţii medicale – În circa 30 de pagini, documentul prezintă în tabele, toate reacţiile adverse provenite din rapoarte medicale redate după vaccinare. Aceste reacţii pot interesa toate sistemele şi organele corpului copilului: sistemul respirator, sistemul cardiovascular, sistemul nervos, sistemul imunitar etc..

4. Sute de cazuri grave – Documentul raportează 559 de cazuri grave, dar doar 56 sunt redate în documentul oficial. Autismul, Sids, probleme de anemie şi probleme pulmonare se găsesc în tabele.

5. Autismul – Faţă de cei cărora le place să creadă contrariul, evenimentele legate de autism apar de mai multe ori redate în tabele, dar nu e clar cum judecă GSK aceste evenimente (la pagină 27 de exemplu vine raportat în grupul “Mental Impairment Disorders” şi vine clasificat ca şi “Serious”). Apare apoi la paginile 626, 632, 756, 995, 1147, 1201, 1206

6. Decesul a 14 copii – În timpul vaccinării au fost raportate decesele a 14 copii. Lucrul îngrijorător în raportul deceselor îl reprezintă legătură temporală între vaccinare şi deces(de exemplu în primul caz decesul a avut loc la 11 zile după vaccinare, pag 1220, şi în al doilea tot 11 zile după vaccinare – SIDS – dar în niciun caz nu e disponibilă autopsia), în timp ce GSK declară contrariul susţinând propria metodă de evaluare, considerând aceste lucruri serioase doar în cazul în care corespund unor criterii medicale stabilite de ea însăşi.

7. Rezultate pozitive – În concluzie documentul GSK consideră că toleranţă profilului de risc-beneficiu a lui Infanrix Hexa continuă să fie favorabilă. Şi cu toate acestea compania susţine autorităţile în monitorizarea complicaţiilor grave şi deceselor.

În fine, amintiţi-vă că producerea acestui vaccin este sub-contractată şi nu e cazul să ne mirăm dacă în procesul de producţie au locepisoade de contaminare sau şi mai rău rămân urme de Thimerosal. Faţă de acest subiect GSK se declară imposibilitată să lase o declaraţie scrisă care să confirme absenţa totală de Thimerosal din Infanrix Hexa, încât ştie că este folosit în procesul de producţie.

Numărul efectelor colaterale grave, identificate în acest documenteste necomensurabil faţă de cel raportat în manuale profesionale pentru medici şi farmacişti şi partea cea mai gravă este că totul este ţinutascuns faţă de părinţi, vărsând pe ei orice responsabilitate. 

Ministerul Sănătăţii
COMUNICAT DE PRESĂ

Str. Cristian Popişteanu, nr.1-3, sector 1, cod 010024, Bucureşti
Relaţii cu publicul: tel: (+4) 021 307 2524; Fax: 307 2675
Bucureşti,28-10-2013

In atentia EVZ

MINISTERUL SĂNĂTĂTII BIROUL DE PRESĂ Către Evenimentul Zilei În atenţia doamnei Geta Roman Stimată doamnă Geta Roman, Ca urmare a articolului dumneavoastră „Bebelușii, lăsați fără apărare în fața poliomielitei”, apărut în data de 28 octombrie 2013, Ministerul Sănătăţii doreşte să facă următoarele precizări pentru o corectă informare a publicului. În conformitate cu prevederile OMS nr. 422/2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014, în Calendarul Național de imunizare, vaccinarea copiilor de 2 și 6 luni se realizează cu  vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B ( DTPa – VPI – HiB – HB). Ministerul Sănătății a încheiat un Acord Cadru în anul 2012 pentru o perioadă de 4 ani cu producătorul SC GLAXOSMITHKLINE SRL. În conformitate cu Contractul subsecvent încheiat în anul 2012 a fost livrată o cantitate de 177.000 doze vaccin hexavalent. Datorită faptului că pe piață a apărut un nou producător de vaccin hexavalent, Acordul Cadru a încetat de drept, și a fost organizată o licitație pentru achiziția acestui vaccin, în conformitate cu legislaţia în vigoare, procedură care a fost încheiată pe 17 octombrie 2013, prin semnarea unui nou Acord Cadru și Contract subsecvent de furnizare a vaccinului. Începând cu luna septembrie, în momentul în care a fost informat că există unele disfuncţionalităţi în vaccinarea copiilor, Ministerul Sănătăţii a solicitat direcţiilor de sănătate publică şi Institutului Naţional de Sănătate Publică să asigure realocarea dozelor de vaccin existente între DSP-uri, în funcţie de necesităţi, astfel încât să se poată asigura vaccinarea copiilor. Astăzi, 28.10.2013, 193.208 doze de vaccin hexavalent au intrat în depozitele SC POLISANO SRL, urmând ca pe parcursul următoarelor 2 - 3 zile, vaccinul să ajungă la sediile direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București. Copiii în vârstă de 2 și 6 luni care nu au fost vaccinați la termen au intrat în evidenţa medicilor de familie şi vor fi recuperați la vaccinare, astfel încât aceştia să aibă schema completă de imunizare, starea de sănătate a copiilor nefiind în niciun fel afectată. Menționăm că în ultimii ani, în România nu a fost înregistrat nici un caz de poliomielită. Pentru corecta informare a publicului şi pentru a nu alerta nejustificat cetăţenii, vă rugam respectuos să transmiteti integral punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii. Ministerul Sănătăţii COMUNICAT DE PRESĂ Str. Cristian Popişteanu, nr.1-3, sector 1, cod 010024, Bucureşti Relaţii cu publicul: tel: (+4) 021 307 2524; Fax: 307 2675 Bucureşti,02-10-2012 Precizari despre achizitionarea vaccinurilor din calendarul obligatoriu de imunizare al MS În legătură cu derularea calendarului de vaccinare obligatorie al Ministerului Sănătăţii, Serviciul de presă este împuternicit să precizeze următoarele: Ministerul Sanatatii a facut toate demersurile necesare la compania GlaxoSmithKline pentru furnizarea vaccinului hexavalent. Aceasta companie a notificat Ministerul Sănătăţii că poate furniza produsul cu o întârziere de 2 săptămâni faţă de prevederile contractuale. Astfel, după data de 5 octombrie a.c., produsele vor fi livrate de către producător, iar Ministerul Sănătăţii va avea posibilitatea de a le distribui în teritoriu pentru continuarea imunizărilor. Vaccinul hexavalent se administrează copiilor în vârstă de 2 luni şi 6 luni pentru imunizarea împotriva bolilor precum difteria, tetanosul, tusea convulsivă, poliomielita, h.influenzaeb, hepatitic B. În ceea ce priveşte achiziţia vaccinului pentavalent, utilizat pentru imunizarea noilor născuţi împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei si meningitei bacteriana, Ministerul Sănătăţii va achiziţiona rapid, prin procedura de negociere directă, o cantitate de vaccin care să asigure necesarul din această perioadă. Precizam ca, procedura rapidă  care se va finaliza în aproximativ 2 săptămâni este necesara deoarece procedura de achizitie a acestui produs a fost anulata.

Controlul populatiei prin glutamatul de monosodiu

Glutamatul monosodic

  Controlul populatiei prin glutamatul de monosodiu - IMPORTANT!!!    

In ce alimente se gaseste E 621 a Chipsuri
a Floricele
a Supe- instant
a Condimente
a Pate de ficat
a Salam
a Parizer
a Cremvursti  

Nu cumparati pate, floricele sau salam pe etichetele carora apare aditivul glutamat monosodic      

- “Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se întâmplă în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios şi lipsit de vlagă. Ajungem treptat asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi, fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. Şi – dacă se poate – fără urmaşi!”, scrie Petru Molodeţ într-un articol publicat în revista “Familia Ortodoxa” Glutamatul monosodic este un potențiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikatcare conțin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, “fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic. Alte produse care pot conţine glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau unele tipuri de brînză topită. Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor. Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nici o măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat. În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai-marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri. De ce? De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi? Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG. Aceasta înseamnă că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, FAO Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53). În literatura de specialitate, „şoareci trataţi cu MSG” este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului de insulină. De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere experimentală a apetitului, încâtconsumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG (cf. Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993). Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul” („Umami and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient. Glutamatul distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsieşoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta” (cf. Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984). Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de creştere MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare”. Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002). Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei. Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară. Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (cf. Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006). Glutamatul afectează pruncul încă din pântecele mamei sale În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească barieră pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale. Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente, dar „aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987). „S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei. Activarea excesivă a receptorilor de glutamat şi supraîncărcarea intracelulară cu calciu indusă de către MSG, care, în cele din urmă, conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta într-o reducere a capacităţii de învăţare şi memorare a puilor de şoareci, dacă mama a fost tratată cu MSG pe când purta puiul în pântece” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994). În urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”. Glutamatul potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare. Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor. Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa Excitotoxinele.

Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi? Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale, cât şi la oameni, chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili?

Petru Molodeţ
Articol aparut in nr. 18 al revistei “Familia Ortodoxa”  

Stiati ca mancati pate cu astm sau salam cu dementa?

 

Magazinele sunt pline de produse care contin glutamat monosodic, un aditiv periculos. Spitalele din Romania sunt pline de tineri si de copii cu boli grave, incurabile. Tot felul de forme de cancer ne macina vietile si ne intrebam de unde aceste maladii. Hai sa ne uitam pe etichetele alimentelor si o sa intelegem ce ne baga in pamant inainte de vreme… Reporterii Libertatii au dat o tura printr-un hipermarket din Capitala, in cautarea uneia dintre cele mai nocive substante care se gaseste in alimente si despre care se tot vorbeste in ultimele zile in presa. Este vorba de E 621 – sau glutamat monosodic – un aditiv, potentiator de gust sau de aroma care stimuleaza apetitul consumatorului si il face sa creada ca a mancat ceva foarte gustos. In realitate, omul consuma ceva extrem de nociv! “Poate produce dureri de cap, slabiciune, greata, astm, modificari de ritm cardiac. Poate declansa maladiile Huntington (dementa, pierderea abilitatilor mentale, tulburari de personalitate si de comportament), Alzheimer sau Parkinson”, ne-a explicat profesorul Gheorghe Mencinicopschi.

Pentru ...zile bune

Consideri ca problemele sunt firesti. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate. Asuma-ti responsabilitatea. Inainte sa te apuci sa rezolvi ceva, defineste problema cat mai clar. Nu rezolva problema cu prima strategie care iti vine in minte. Stabileste ce poti face, nu ce nu poti face.

Nu cumva gandesti nerealist, exagerat: Nu ma iubeste nimeni. Toata lumea e suparata pe mine. Corect: doar vecinul meu e suparat pe mine. Caracterul negativ al cognitiei: Nu sunt in stare sa fac nimic. Inlocuieste cu: Inca nu stiu cum sa fac, dar voi invata.

Dorintele tale sunt nenaturale si nenecesare: cauti o viata placuta, usurica, linistita, cu succese si impliniri. Pentru tine, cuvintele cheie au ramas banii si eficienta; de aceea, e greu sa iti gasesti echilibrul emotional. Mirajul solutiilor facile e mare, iar tentatia de a accepta retete de fericire apare ca raspuns la cautarile tale strict mundane. Desi ideea iti displace, starea de bine nu e continua.

Te vei lasa infrant sau vei face fata provocarilor negative cu incarcatura emotionala puternica. Cica: se preconizeaza ca in 10 ani rata depresiei va cauza mai multe absente de la serviciu decat bolile cardio-vasculare. Nu blama si nu cauta vinovati, ci nu ignora comportamentele si atitudinile care pot fi modificate. Nu te izola: dupa ce constientizezi existenta unei strangeri de stomac atunci cand doresti sa te apropii de un grup de prieteni, iti poti da seama ca acest lucru se datoreaza fricii de a nu fi respins de ceilalti.

In urma caderii adamice si a desprinderii de Dumnezeu, natura umana s-a imbolnavit, iar aceasta imbolnavire e in primul rand o robie a mintii si o cadere a ei. Caderea omului are mai multe urmari: neputinta capacitatilor noetice de a actiona normal sau chiar imposibilitatea lor de a actiona in vreun fel; confundarea lor cu functiile creierului si dependenta de nelinistea mintii provocata de realitatile exterioare. Prin Adam, boala si moartea distrug neamul omenesc, intocmai precum vatamarea radacinii duce la vestejirea tuturor vlastarelor care rasar din ea.

Demonii se muncesc sa ne intunece mintea, pentru a ne sili a savarsi cele pe care le savarsesc numai nebunii. Trupul are ca lume lucrurile, iar mintea are ca minte ideile. Trupul desfraneaza cu trupul femeii, iar mintea desfraneaza cu ideea femeii prin chipul trupului propriu. Numai Hristos este Cel care poate vindeca mintea intunecata de patimi.

Necuratia mintii consta in a avea o constiinta mincinoasa, in a avea ganduri patimase si in a consimti cu pacatul. Sangele lui Hristos din Euharistie va va curati cugetul vostru de faptele cele moarte. Oricate eforturi ar face crestinul, daca Duhul Sfant nu coboara asupra lui, o minte omorata de patimi nu poate fi curatita si readusa la viata, pentru ca numai Duhul Sfant poate sa curateasca mintea.

Pentru a ne vindeca, e esential sa ne dam seama ca suntem bolnavi. Cum sa ii vorbeasca Hristos celui care se justifica pe sine? Putem trai dupa poruncile lui Hristos si daca nu suntem monahi, daca suntem mireni si traim in lume. Toti ne putem impropria rugaciunea, pocainta, plangerea pacatelor, smerenia, postul si privegherea. Hristos nu ne-a invatat lucruri cu neputinta de infaptuit.

Din moment ce exista episcopi si liturghie, inseamna ca mantuirea este posibila. Avram a fost iubitor de straini si Dumnezeu a fost cu el, Ilie a iubit linistea si Dumnezeu a fost cu el, David a fost smerit si Dumnezeu a fost cu el.

Precaritatea vietii noastre e insotita de inevitabilul sfarsit provocat de atingerea unei anumite limite cronologice, de boli sau accidente. Descumpanit de multimea problemelor, omul e in cautare de odihna si distractii. Scopul fundamental al crestinismului este acela de a-l vindeca pe om, calauzindu-l spre divinitate. Toti suntem bolnavi si toti vrem sa ne insanatosim. Toti cautam un Doctor care sa ne vindece.

Multe carti contemporane sunt deseori citite dintr-o optica exclusiv sentimentala. Impartasania este centrul vietii spirituale, prin ea se diferentiaza ascetismul ortodox de alte tipuri de ascetism.

Problemele noastre psihologice sunt legate de ganduri ce izvorasc dintr-o minte intunecata si dintr-o inima impura. Desigur, exista si imbolnaviri legate de oboseala, de diminuarea fortelor fizice, de epuizare si uzura.

Multi considera crestinismul o filosofie antica, insa crestinismul nu e o filosofie. Nu vorbim despre o descoperire omeneasca, ci despre Revelatia lui Dumnezeu facuta omului. Unde logicii i-a fost imposibil sa afle adevarul, a intervenit Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Filosofia practica inseamna purificarea inimii de patimi, primul stadiu al calatoriei sufletului spre Dumnezeu.

Noi nu asteptam sfarsitul istoriei. Traindu-ne viata in Hristos, ne pregatim sa intampinam sfarsitul istoriei, experiind astfel viata asteptata dupa a doua venire a lui Hristos. Viata duhovniceasca este o calatorie dinamica. Pentru a ajunge la vederea lui Dumnezeu si pentru ca aceasta sa nu fie foc mistuitor, ci lumina datatoare de viata, trebuie sa ne purificam de patimi.

In afara vindecarii in Hristos, credinta in Hristos nici nu este - de fapt - credinta, ci o contradictie de felul celei declansate atunci cand un bolnav declara ca are mare incredere in doctorul sau, dar nu urmeaza deloc tratamentul prescris de acesta. Energia duhovniceasca a sufletului care se roaga neincetat este un mecanism fiziologic de care dispune fiecare dintre noi si care necesita tamaduire, gratie invataturilor Sf. Parinti. Apartinatorii Bisericii se impart in doua categorii: bolnavii care urmeaza tratamentele specifice bolii lor si sfintii, care au fost deja vindecati.

Inlocuieste frica de moarte cu dorinta de a trai vesnic

Singurul mod de a fi fericit este sa iti accepti finitudinea. Nu ai de ce sa te temi: inlocuieste frica de moarte cu dorinta de a trai vesnic. Nu dispera pentru ca multi nu stiu exact cum sa gaseasca fericirea. Nu considera fericirea doar un ideal al imaginatiei. Trebuie sa iti faci mai intai datoria. Fericirea va veni - daca va veni vreodata - abia dupa aceea.

Singurul mod de a actiona virtuos este acela de a face fapte bune fara a astepta nimic in schimb. Religia nu iti propune doar morala si cunoastere, ci mai ales speranta. Nu considera ca nu exista absolut; e de preferat un dram de intelepciune decat deloc.

Vrei sa devii milionar? Vei fi nefericit. Chiar daca vei castiga la loto, vei dori sa devii miliardar sau sa fii iubit. Nu ai niciodata ce doresti; imediat ce ai un lucru, incetezi sa il mai doresti. Nu astepta acel "ceva" nedefinit nici de tine si nu te teme ca oricum nu va dura. Nu te preface ca esti fericit, doar pentru a uita ca nu esti si ca vei muri. Nu alerga la vanatoare de iepuri, doar pentru a-ti abate gandul de la nefericire si de la moarte. Cum poti evita disperarea daca ramai ateu?

Nu te multumi sa fii oarecum fericit

 Nu confunda beatitudinea cu disperarea voioasa (fericirea disperata). Bucuria ta nu e numai posibila, ci si reala, stralucitoare, tulburatoare. Nu transforma holy day in holiday. Pentru a fi fericit trebuie nu sa adaugi, ci sa smulgi ceva din tine. Te amagesti ca doresti linistea, cand, de fapt, cauti doar tumultul.

Zi de zi mergi pe acelasi drum. Daca vei face o schimbare si vei vira la stanga iti vei schimba traiectoria. Vei intalni o comunitate religioasa in plina sarbatoare. Si cele mai umile drumuri te vor duce undeva.

Nu e suficient sa traiesti, trebuie sa fii si fericit. Acum depinde de tine care vrei sa fie sursa fericirii tale: un loc (Dubai), un obiect (Euro), un moment (un maine luminos) sau o Persoana (Dumnezeu)? Viata de pasiuni si de placeri nu e viata, ci un fel de moarte. Tu nu esti un sac fara fund. Placerile te vor lasa frustrat. "Mereu mai mult" nu poate fi principiul tau in cautarea fericirii.

Cauti placeri violente - betia alcoolului, a vitezei, a erosului - doar ca sa nu fi nevoit sa te gandesti la tine insuti. Inca din copilarie, ti s-a cerut sa fii performant la limbi straine si activitati sportive. Ti s-a indus ideea ca nu poti fi fericit fara sanatate, avere si putere. Ca e suficient ca un singur lucru sa iti lipseasca pentru ca tu sa fii nefericit. Nimic mai fals.

Ti se dau sarcini care te tracaseaza din zori si pana in seara. Cu teama de a lipsit de placeri, uiti esentialul: pe tine insuti. Fericirea e obiect de speranta. Speranta de a trai viata lui Dumnezeu. Paradisul inseamna a te regasi cu ceilalti. Dorintele tale nenaturale si nenecesare (avere si putere) sunt desarte. Ele iti antreneaza iremediabil doar insatisfactia.

Daca vrei doar sa nu mori de foame si sa ai un acoperis, sa ai prieteni, atunci dorintele tale vor fi relativ usor de indeplinit (pe timp de pace). Cum poti fi fericit, cand dorintele tale nu pot fi indeplinite? (pentru ca sunt nenaturale si nenecesare) Limiteaza-ti dorintele, pentru a nu risca sa fii dezamagit. Nu e vorba despre mortificare, ci despre arta de a te bucura.

Sa nu doresti noul Nokia al aproapelui tau.

Sa nu doresti vila cu picina de la munte a aproapelui tau.
Sa nu doresti berea aproapelui tau.
Sa nu doresti jobul aproapelui tau.
Sa nu doresti Kentul aproapelui tau.
Sa nu doresti Golful aproapelui tau.

Ci doreste lumina lui. (daca o are)

Contrazicerea

Contrazicerea, adica efortul de a-l convinge pe celalalt asupra unui anumit lucru, este o fapta riscanta, aceasta putand activa si dezvolta patimi precum egoismul, slava de sine, mandria, mania, grairea in desert, calomnia, tinerea de minte a raului, dispretul si ura.

Cand un om se arata dispus sa afle un anumit lucru, atunci putem incerca sa-l ajutam cu explicatiile si cu marturia noastra, insa atunci cand omul nu da nici cel mai mic semn ca ar fi dispus sa isi schimbe anumite convingeri, contrazicerea cu acesta si efortul de a-l face sa inteleaga ceva anume se vor dovedi mai mult pagubitoare decat folositoare.

Sa nu inmultim raul !

Cand aproapele greseste, dar nu accepta sub nici un chip faptul ca se poate insela in faptele sau gandirea lui, atunci nu mai are rost sa ne folosim de cuvinte sau argumente pentru a-l ajuta sa inteleaga ce anume greseste. Mintea lui este deja mult prea incordata spre a se apara, deci nu mai poate privi liber lucrurile. Ne-am lupta, de fapt, cu duhul care ii intuneca mintea, iar nu cu el insusi, iar acest lucru este, inca de la inceput, sortit esecului.

Nu il judeca, deci, pe aproapele tau cel intunecat la minte, care nu stie ce face, caci nu omul, ci diavolul este cel care face raul in lume. Rabdarea raului din jurul nostru este un semn al apropierii noastre de Dumnezeu, care "face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni". Cuviosul Ghelasie spune: "Trebuie sa inveti sa traiesti cu raul, sa-l iubesti, ca daca te lupti cu el, il alimentezi, insa daca il iubesti (daca il scufunzi in iubirea si lumina lui Dumnezeu), il distrugi, moare. E o lupta rafinata in care trebuie sa lucrezi cu intelepciune, nu trebuie sa alimentezi raul in nici un fel si, pentru aceasta, nu trebuie sa intri in contradictii si dispute."

Taina intelegerii cuvantului

Despre vorbirea in pilde, Mantuitorului Iisus Hristos zicea ucenicilor Sai: "Voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti in pilde, ca, vazand, sa nu vada si, auzind, sa nu inteleaga" (Luca 8, 10). Acest "vazand, sa nu vada, si, auzind, sa nu inteleaga" se refera la cei carora li se spune un anumit lucru, insa, din pricina mandriei lor si a altor patimi, care le intuneca mintea, nu sunt dispusi sa se smereasca, pentru a pricepe cuvantul si a-l primi in inimile lor.

Indata dupa ce ne atrage atentia, zicand, "fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau", Iisus Hristos spune: "Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi" (Matei 7, 6-7).

Credem ca "cele sfinte" si "margaritarele" sunt si cuvintele drepte de invatatura pe care, din mila lui Dumnezeu, le-am inteles si le traim in viata noastra. Fara a ne mandri cu faptul ca noi am cunoscut "tainele Imparatiei lui Dumnezeu", se cuvine sa avem mare grija cui incercam sa le propovaduim, ca nu cumva sa nimerim inaintea unui om nepotrivit, care "sa le calce in picioare" si, apoi, "sa ne sfasie" si pe noi. Trebuie sa intelegem, "calcarea in picioare" inchipuie batjocorirea cuvintelor drepte pe care i le spunem, iar "sfasierea" noastra inchipuie pierderea linistii mintii si a odihnei inimii noastre, in urma faptei necugetate de a le spune cui nu trebuie.

Contrazicerea

Cuviosul Ghelasie de la Frasinei spunea adesea: "Nu te contrazice!". Acest lucru se traduce astfel: nu intra in conflict verbal cu aproapele tau. De ce? Pentru ca puterea mintii de a intelege un anumit lucru, de a-si verifica propria stare si de a primi o anumita invatatura este un dar de la Dumnezeu.

Cand ne intalnim cu persoane care gandesc gresit asupra unui anumit lucru, adica in mod diferit fata de noi, tacerea noastra este un mare semn de intelepciune, de smerenie si de dragoste. De intelepciune, pentru ca evitam conflictul si grairea in desert, de smerenie, pentru ca nu ne mandrim cu stiinta noastra, si de dragoste, pentru ca evitam ispitirea aceluia.

Se intampla, de multe ori, ca acelasi lucru sa fie vazut de oameni in moduri diferite, in functie de experientele si trairea fiecaruia. Trebuie sa stim ca nu este obligatoriu ca sa existe un singur mod de a vedea un anumit lucru. Doar adevarurile de credinta (dogmele) trebuie intelese la fel de toata lumea. Celelalte lucruri, in schimb, pot fi intelese in mai multe moduri bune, dar diferite intre ele. Acceptand varianta celuilalt, ne smerim, evitam ispitele, inmultim dragostea si atragem harul lui Dumnezeu.

Prin contrazicere se cade foarte usor in mandrie, iar de la mandrie si pana la aprinderea cu manie impotriva aproapelui nu mai este decat foarte putin. Pentru aceasta, Cuviosul Ghelasie de la Frasinei spune: "Cand esti manios si patimas, in loc sa te descarci, cere iertare, macar si formal, ca sa imblanzesti fiarele patimii ce cauta sa te sfasie."

Tot spre a evita contrazicerea, parintele mai spune: "Mare e taina tacerii care opreste dezbinarea si caderea in stricaciunea pacatului, a neiubirii. Sa-ti asumi tu insuti vina ta si a celuilalt, dar sa nu le diseci in toiul ispitei, sa nu te fixezi la ele, si sa le arunci in focul inchinarii tacute si rabdatoare, ca sa arda si sa crape dracul maniei din tine."

Nu te contrazice, crestine, ci iubeste tacerea si te roaga pentru aproapele tau !

Teodor Danalache