Universul reprezintă lumea în totalitatea ei, probabil nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le iau materia, energia și infotmatia în procesul dezvoltării lor perpetue.
Spre deosebire de filozofia materialistă, care afirmă că "la baza universului stă materia", filozofia idealistă pornește de la ideea că "la baza universului stă ideea absoluta".
Materia este una din componentele Universului. Materia, ca realitate obiectivă, ni se dezvăluie în bună parte direct, prin simțuri.
Ea se găsește sub trei forme:
- substanta - caracterizată prin masa;
- câmp (de forte) - caracterizat prin energie;
- timp- caracterizat prin direcția bine definită de scurgere (deși la nivelul microuniversul s-ar putea ca timpul să curgă în ambele direcții).
| Date probabile | |
|---|---|
Diametru vizibil | 96 (+/- 4) ·109Ani-lumină 96 (+/- 4)
mrd. ani-lumină
|
| Vârstă | 13,77·109 ani 13,77 mrd. ani |
| Masă | 8,5·1052–1053 kg |
| Număr de galaxii | 200 mrd. |
| Număr de particule | 4·1078–6·1079 |
| Număr de fotoni* | 1088 |
| Temperatură actuală | 2,725 K −270,425°C |
| Densitate medie | 10−27–5·10−27kg/m3 |
| Densitate critică | 9,7·10−26 kg/m3 |
| Constanta Hubble | ca. 71 (+/− 6) km/s·Mpc |
Universul Material-creatia omului este posibila numai in Modelele Creationiste, Religios "Stiintifice" ale Universului.
Teoria Big-Bang este o teorie Creationista, la baza careia sta omul, deoarece presupune o cantitate precisa de Materie si Energie, aleasa si creata de un Creator si explodata intr-un Spatiu Vid, infinit, preexistent.
Mai mult, acest proces este condus dupa legi arbitrare stabilite de Creator.
Timpul zero este momentul în care universul avea vârsta 10-43 secunde după Big Bang. Aceasta este așa-numita bariera Planck dincolo de care, mergând spre zero, mecanica cuantica nu mai e valabilă. Perioada de la 0 la așa-zisul timp zero ( de la 0 la 10-43 sec.) se numește Epoca Planck.
Observatiile asupra Universului ne arata ca nu are un singur centru ci toate corpurile fizice sunt centre locale ale Universului.
Daca vrei neaparat sa vizualizezi un model al Spatiului nedeformabil aminteste-ti mai intai trecerea de la Pamantul plan la cel sferic si apoi fa paralela cu trecerea de la Universul sferic la cel in forma de bila (diferenta dintre bila si sfera este variatia de densitate), cu proprietatea ca Observatorul este mereu in centru, iar daca te deplasezi pe o directie oarecare, mergand suficient de mult, ajungi de unde ai plecat dar din sens opus, iar imaginea indepartata, limita a cercului perpendicular pe acea directie va ramane mereu neschimbata.
La aceasta trebuie sa adaugi viteza luminii ca limita maxima de deplasare si miscarea + evolutia corpurilor ceresti.
La scari mici, umane, Spatiul nedeformat poate fi considerat orto-izometric, insa la scara intregului Univers, Spatiul este para-izometric, de la paradoxul Moebius in Spatiu, descris de matematicile neEuclidiene sferice teoretizate de Boliay.
Universul s-a nascut prin coagularea Haosului de sub scara Plank in prima Certitudine, in prima Unitate. Universul nu va muri niciodata ci va exista intotdeauna si va creste mereu in Complexitate.
Asta inseamna ca Universul nu este arbitrar in Materie, Energie sau legi de Evolutie. Nici o "constanta" Universala nu este de fapt constanta ci numai un parametru variabil in Timp, iar Spatiul nu poate exista in afara Universului ci numai corelat relativ la ceilalti parametri, deci Universul nu se extinde in Spatiu ci particulele materiale se contracta in Timp, generandu-se noi si noi particule care mentin echilibrul dinamic al Universului.
Astfel: Volumul, Energia, Masa, si Viteza sunt constante relativ la Universul ca Intreg insa variabile cu Timpul, relativ la unitatea de masura de precizie minima Plank.
Cu alte cuvinte: Universul a fost Intreg in Volum, Energie si Masa inca de la inceputuri, iar relatiile dintre ele sunt stricte si in singura forma posibila, sau cu alte cuvinte: Nimic nu se pierde, Nimic nu se castiga, Totul se transforma.
Consecintele sunt: La momentul zero de timp Universul era sub scara Plank de masura deci, nedefinit. La momentul 1 de timp, Universul era exact cat unitatea Plank deci definit Unitar (asa zisul Big-Bang). La momentul 2, Universul deja isi incepuse Evolutia, crescand in Complexitate (entropie) divizindu-se in 5 particule fundamentale(1 foton, 1 electron, 1 neutron, 1 proton si un neutrino) si 5 campuri corespondente(inertial/proportia, electric/curbura, gravitational/inversiunea, magnetic/torsiunea, spiritual/spirala asimetrica).
De exemplu un corp care se deplaseaza inertial relativ la scara Plank, el va incetini relativ la scara Universala, insa un corp care se deplaseaza inertial relativ la scara universala, va accelera la scara Plank, asa apar fenomenele de accelerare sau franare gravitationala, pentru ca in timp Universul creste in Rezolutie, in Finete, deci in unitati de precizie minima Plank.
Unitatile de Energie se reproduc prin interferenta undelor, iar unitatile de Materie se reproduc in nucleele de materie colapsata gresit numite "gauri negre", fiecare corp stelar suficient de masiv avand un astfel de nucleu: satelitii, planetele, stelele sau quasarii (nuclee galactice).
Materia nu apare de nicaieri ci fiecare particula materiala pierde masa in timp sub forma de campuri energetice, campuri care se scurg gravitational in singularitatile "gaurilor negre"
unde fragmentele de materie se acumuleaza iar campurile electro-magnetice de rotatie si torsiune smulg materie pe care o organizeaza mai intai in atomi grei, care departandu-se vor ajunge in zone de presiune si temperatura redusa unde vor fisiona obtinandu-se materie mai usoara.
Astfel, fiecare "gaura neagra" va emite materie pe axa de rotatie, insa cele bogate in Energie vor retine materia la suprafata, formand stele, iar stelele bogate in energie vor continua procesul de fisiune nucleara pana la nivel de hidrogen.
Asadar procesul de formare al Materiei este opus celui Creationist care postuleaza ca sursa primara de energie fuziunea hidrogenului in atomi grei.
Conform modelului Evolutionist al Universului Viu, variabilele ce leaga elementele fundamentale dau Complexitatea Universului la un moment de Timp.
De exemplu Universul poate fi privit ca o unda asimetrica, ce se deplaseaza cu viteza luminii si interfereaza cu ea insasi la fiecare ciclare (strabatere a Universului). Astfel Universul se afla azi in pragul terminarii celui de-al 204-lea ciclu, deci lumina l-a strabatut de numai 204 ori!
Atat de tanar este Universul!!
Tot la fiecare ciclu, lungimea Universului in cuante Plank se dubleaza, adica azi Universul are aproximativ 2^205 lungimi Plank in diametru, sau 2^204 in raza.
Tot la fiecare ciclu atomul cel mai mare care poate exista are numarul de ciclu/2 protoni in nucleu, deci azi are 102 protoni, este numit nobeliu si conform observatiilor(indirecte) si al teoriilor partiale moderne apare in stele de 5 ori mai masive decat Soarele. Tot la fiecare ciclu, masa de repaus dintre electron si proton creste cu 9 unitati iar azi are proportia: 204*9:1, adica un proton este de 1836 ori mai greu decat un electron. Tot la fiecare ciclu densitatea maxima, deci volumul nucleului relativ la cel atomic variaza proportional si anume volumul nucleului este de aproximativ 204^3 ori mai mic decat volumul atomului, iar densitatea maxima (in "gauri negre") este de 204^4 ori mai mare decat densitatea "vid"-ului, care nu este deloc Vid ci este plin cuMaterie de densitate minima.
Si tot asa... constantele gravitationale, electrice, magnetice, viteza luminii in cuante Plank, totul creste la scara Plank... totul ramane neschimbat la scara Universala.
UNIVERSUL CRESTE in COMPLEXITATE prin faramitare si diviziune INTERIOARA, polarizandu-se continuu, segregandu-se in Materie din ce in ce mai concentrata si Spatiu Cosmic din ce in ce mai rarefiat, mereu constant la scara mare, mereu schimbator la scara mica.
Reproducerea corpurilor in Univers:
Quasarii, corpurile cele mai masive posibile din Univers, emit quasari mai mici, viitoare nuclee pentru galaxii care condenseaza in jurul lor.
Stelele se reproduc prin explozii sau prin eruptii masive, ce vor condensa in alte stele respectiv sateliti si planete care in Timp vor atinge masivitatea necesara aprinderii.
Ciclul de Viata stelar este urmatorul:
1. Stea super-masiva - explozie - condensare in mai multe stele
2. Stea masiva - explozie, condensare intr-o stea si planete
3. Stea - eruptii solare - condensare in sateliti
Ciclul de Viata satelit-planetar-stelar:
satelit - pitica pietroasa fara atmosfera, pietroasa cu atmosfera, lichida cu atmosfera, gigantica gazoasa, supergigantica gazoasa/pitica maronie - stea.
Corpurile Vii se reproduc prin seminte/pui sau diviziune iar macromoleculele prin aditiune de componente si fragmentare.
Atomii se reproduc prin separea materiei de pe suprafata "gaurilor negre".
Particulele subatomice se "reproduc" prin sfaramarea Materiei si nu au o Viata proprie ele fiind numai fragmente, rupturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu