0mul

Oamenii (denumire știițifică: Homo sapiens) sunt ființe vii inteligente. Biologii consideră că toți oamenii de azi sunt membri ai aceleiași subspecii numite Homo sapiens. Generic, oamenii sunt denumiți „rasa umană” sau „umanitatea”, iar membrii săi sunt cunoscuți ca „oameni” sau „ființe umane”
 Clasificare ştiinţifică:
Face parte din regnul animal, încrengătură chordata (posedă coardă dorsală), subîncrengătură vertebrată (au coloana vertebrală), clasă mammalia ( nasc pui vii şi îi hrănesc cu lapte), ordin primată (mamifere plantigrade și cu degetul mare opozabil, având la toate membrele câte cinci degete), familie hominidae, gen homo, specie sapiens.

Corpul unei persoane de ca. 68 kg conține următoarele elemente (aproximativ):

• oxigen: 44,18 kg
• carbon: 12,27 kg
• hidrogen: 6,82 kg
• nitrogen: 2,05 kg
• calciu: 1,36 kg
• fosfor: 0,82 kg
• potasiu: 0,14 kg
• sulf: 0,14 kg
• clor: 0,14 kg
• sodiu: 0,008 kg
• magneziu: 0,003 kg
• fier: 0,002 kg
• cobalt: 0,0001 kg
• cupru: 0,0001 kg
• mangan: 0,00009 kg
• iod: 0,00002 kg
• urme de zinc, fluor, crom, seleniu, bor, aluminiu, vanadiu, molibden, siliciu (rolul pe care îl au ultimele cinci elemente pentru corp nu este încă clar).

Tipuri umane:

bebeluş

copil

băiat - fată

adolescent

bărbăt - femeie

Teoria creaţionistă:

Creaționismul este credința că Dumnezeu a creat în mod miraculos formele fundamentale de viață("Creaționismul nu este știință"). Până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, practic toată lumea în Occident credea relatarea biblică a creației. După ce Charles Darwin a propus în Originea Speciilor (1859) evoluția naturală a formelor de viață, creaționismul a început să piardă teren, acest fapt fiind în special adevărat printre oamenii de știință care în majoritate pe la finele deceniului 7 al secolului al XIX-lea îmbrățișaseră deja o formă de evoluție biologică (cum spune Jacques Godbout, "trebuie amintit elevilor că dușmanii credincioșilor sunt în primul rând microscopul și telescopul". Creștinii conservatori, pe de altă parte, au rămas atașați ideii de creație. 

Creaționismul este credința că universul și toate formele de viață au fost create de Dumnezeu sau de o altă formă de inteligență extra-terestră. Creaționiștii biblici acceptă relatarea din Cartea Facerii(Geneză), potrivit căreia Dumnezeu creează totul în 6 zile, pe când adepții creaționismului științific cred că un creator a făcut tot ce există, aceștia putând însă să respingă teza creației în 6 zile ca fiind relatarea istorică a procesului. 

Denumirea de Creaționism provine din limba latină creatio, creationis care înseamnă creație.

Teoria evoluţionistă

În biologie, teoria evoluției descrie fenomenul prin care caractere noi, utile speciei, apărute la un individ și transmise descendenților acestuia ajung să fie adoptate de o populație. Evoluția stă la baza speciației (adică apariția unor specii noi din specii existente).

Evoluția biologică se referă la faptul că organismele complexe rezultă din precursori mai simpli, deși acest mod de abordare implică o puternică simplificare a unui proces complex. O discuție completă despre evoluția biologică necesită explicații detaliate din domeniul geneticii. De asemenea necesită investigarea diferențelor care caracterizează speciile, genurile și întreg arborele vieții, deoarece aceste fenomene încearcă să fie explicate de teoria evoluției.

Evoluția biologică poate fi explicată în mai multe moduri, dar, pentru a surprinde cele două fațete ale ei (aspectele genetice și diferențele dintre organisme) vom prezenta două dintre definiții:

1) Evoluția este modificarea compoziției genetice a unei populații de la o generație la alta.

2) Evoluția reprezintă modificarea gradată a organismelor în decursul timpului, apariția de specii și linii evolutive pornind de la forme ancestrale, precum și generarea de diversitate.

Prima definiție subliniază modificările genetice, iar termenul utilizat frecvent este de microevoluție. Cu alte cuvinte, evoluția are loc la cea mai mică scală atunci când frecvențele alelelor dintr-o populație se modifică într-o succesiune de generații. Microevoluția reprezintă de fapt modificarea genofondului unei populații. Cea de a doua definiție se referă la apariția de noi forme de viață, care pot fi grupate la un loc cu alte forme de viață apărute întro ierarhie taxonomică. În mod obișnuit este denumită macroevoluție și privește schimbările evolutive peste nivelul speciei. Spre exemplu, apariția penelor în timpul evoluției păsărilor dintr-un grup de dinozauri reprezintă o noutate evolutivă care poate fi folosită pentru a defini un taxon superior speciei.

Teoria evoluției prezintă o explicație științifică a dualului fenomen al diversității și ordinii biologice. Ea explică variația ordonată constatată de biologi ca fiind produsul unor procese naturale care s-au repetat de numeroase ori în istoria vieții și care continuă să se manifeste și azi. Diversitatea formelor de viață este marcată de o ordine fundamentală, un "motiv" (model), prin care speciile apropiat înrudite partajează între ele mai multe trăsături comune decât o fac cu organismele mai distant înrudite.
Teoria evoluției este unul din elementele fundamentale ale teoriei biologice. Este o teorie în biologie care explică apariția diferitelor tipuri de plante și animale (ca și a altor forme de viață ale Terrei) prin pre-existența altor tipuri, diferențele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generații succesive. Ca teorie a biologiei, teoria evoluției este o teorie științifică. Asta înseamnă că ea este considerată a fi o ipoteză testabilă naturalistă care a fost dovedită. Primele dovezi în sprijinul teoriei evoluției au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înțelegerea fenomenului a fost adâncită, în timp ce discipline ale biologiei recent apărute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia și în special biologia moleculară) au furnizat puternice dovezi adiționale, care au confirmat primele concluzii. Cantitatea de informație despre istoria evoluționară stocată în ADN-ul viețuitoarelor este virtualmente nelimitată, savanții fiind capabili să reconstruiască orice detaliu al istoriei evoluționare a vieții în măsura în care investesc suficient timp și resurse de laborator. Biologii nu mai sunt însă interesați să obțină dovezi suplimentare care să sprijine faptul evoluției, ci, mai degrabă, sunt preocupați a răspunde la întrebarea "ce tip de cunoștințe pot fi obținute din fiecare dintre sursele diverselor dovezi?". 

Evoluția, în sens biologic, poate fi descrisă ca procesul prin care speciile se schimbă prin transformări succesive pornind de la alte organisme și nu prin generare spontană sau creație divină. Ideea evoluției s-a dezvoltat începând cu secolul XIX.

Scopul teoriei evoluției este de a explica originea speciilor, formarea lor pe parcursul timpului prin evoluția dintr-un strămoș comun. Această teorie a început prin a descrie evoluția ca un aspect al existenței ființelor vii (Lamarck și Darwin).