Simple ganduri despre FERICIRE

Suntem convinsi ca viata noastra va fi mai buna când vom fi casatoriti, când se va naste primul fiu sau când se va naste cel de-al doilea….Apoi ne simtim frustrati pentru ca fiii nostri sunt prea mici pentru un lucru sau pentru altul, si ne gândim ca lucrurile vor merge mai bine când vor creste.  Apoi ne exaspereaza cu comportamentul lor de adolescenti, si suntem convinsi ca vom fi mai fericiti când vor depasi aceasta vârsta. Credem ca o sa ne simtim mai bine când partenerul nostru îsi va rezolva problemele, când vom schimba masina, când vom face vacante minunate, când nu vom mai fi nevoiti sa lucram. Dar daca nu începem o viata plina si fericita acum, când o s-o facem? Mereu trebuie sa înfruntam dificultati de toate felurile.

Asa ca merita sa acceptam aceasta realitate si sa decidem sa fim fericiti, orice s-ar întâmpla…

Alfred Souza spune:

 “Mult timp am avut impresia ca viata mea va începe în curând,  adevarata mea viata!”

Dar mereu aveam greutati de înfruntat, mereu ceva de rezolvat, o încurcatura care cerea timp,  datorii înca nerezolvate. Dupa aceea, viata ar fi început. Acest mod de a percepe lucrurile ne ajuta sa întelegem ca nu este o metoda pentru a fi fericiti, dar ca fericirea este metoda…

În fine, am înteles ca aceste obstacole sunt viata.”

Deci, traiti fiecare moment din viata si traiti-l mai intens, daca puteti, sa-l împartasiti cu o persoana draga, cu o persoana foarte draga, cu care sa traiti clipele speciale din viata. 

Si amintiti-va ca timpul nu asteapta pe nimeni…

Asa ca nu mai asteptati sa terminati scoala, sa va reîntoarceti la scoala, sa slabiti 5 kg, sa aveti copii, sa-i vedeti plecând la casa lor…

Încetati sa asteptati sa începeti serviciul, sa iesiti la pensie, sa va casatoriti, sa divortati!

Încetati sa asteptati sa lasati viata asta pentru a renaste în alta…!

Si hotarâti ca nu exista moment mai bun pentru a fi fericiti decât momentul acesta!

Încetati sa asteptati seara de vineri, dimineata de luni, sa aveti o masina noua sau o casa noua.

Încetati sa tot asteptati primavara, vara, toamna sau iarna!

Fericirea si bucuriile vietii nu sunt destinatia calatoriei, sunt chiar calatoria.

Un gând pentru azi:

Lucrati ca si când nu ati avea nevoie de bani !

Iubiti, ca si când nu va trebui sa suferiti !

Dansati, ca si când nimeni nu v-ar privi !

Acum gândeste bine si încearca sa raspunzi

la acest test:

1. numeste 5 persoane, fiind cele mai bogate în lume

2. Numeste ultimele 5 câstigatoare ale concursului Miss Univers.

3. Numeste 10 câstigatori ai premiului Nobel.

4. Numeste ultimii 10 câstigatori ai premiului Oscar, pentru cel mai bun actor.

Cum merge?

Rau?

Nu-ti face griji, nimeni nu îsi aduce aminte de cei mai buni din  trecut.

Iar aplauzele trec! Iar trofeele se prafuiesc!

Învingatorii sunt uitati!

Acum raspunde la acest test:

1 – Numeste trei DASCALI care au contribuit la formarea ta.

2 – Numeste trei PRIETENI care te-au ajutat în momente dificile.

3 – Gândeste-te la câteva persoane care te-au facut sa te simti special.

4 – Numeste 5 persoane cu care îti petreci timpul.

Cum merge?

Mai bine? Persoanele care înseamna ceva în viata ta nu sunt cele cotate la maximum, cu bani multi, cu premiile cele mai mari…

Sunt acelea care se îngrijoreaza pentru tine, care au grija de tine, cele care în orice situatie îti ramân alaturi.

Gândeste-te un moment:

Viata e foarte scurta!

Tu în ce lista esti?

Nu stii….?

Nu esti între cei faimosi, dar esti între cei carora îmi amintesc sa trimit acest mesaj

Lasa-ma sa îti dau o mâna de ajutor …

Cu ceva timp în urma, la Olimpiada Handicapatilor din Seattle noua atleti, toti disabili mental sau fizic, erau la linia de start pentru cursa de 100 m.

La semnalul starterului începura cursa, nu toti alergând la fel, dar toti cu dorinta de a sosi si de a învinge.

Alergau, dar, între ei, un baietel cazu pe pista, se rostogoli de câteva ori si începu sa plânga.

Ceilalti opt îl auzira plângând.

Încetinira si privira înapoi.

Se oprira si se întoarsera …toti…

Tot stadionul se ridicase în picioare, iar aplauzele au durat mult timp….

O fata cu sindromul Down se aseza lânga el, si începu sa il mângâie si sa-l întrebe:

,,Acum esti mai bine?”

Atunci toti noua se prinsera dupa umeri si mersera spre linia de SOSIRE

,,O lumânare nu pierde nimic, daca aprinde alta lumânare.”

Sa fii fericit nu inseamna sa ignori greutatile vietii, ci sa le infrunti cu o atitudine optimista. Fericirea este o esenta pe care trebuie sa o purtam zi de zi alaturi de sufletul nostru. Nu uita sa zambesti pentru toate lucrurile frumoase pe care le ai. Traieste fiecare zi ca si cum ar fi prima zi din viata pe care ti-o doresti. 

Alege fericirea!

Tetragrammaton

Semnificatia Tetragrammaton:

 - 4 “tetra”- provine de la tetraedru,

 - "gram" vine de la greutate, efectul gravitatiei,

Rezulta ca acest concept cu privire la Dumnezeu semnifica un tetraedru ce produce un efect gravitational.

In Biblie, Exodul, cap. 14 versetele 19-20-21 putem gasi cele 72 de nume ale lui Dumnezeu, sau cele 72 de fete ale lui Dumnezeu. Dar toata aceasta reprezentare este un  „Dumnezeu masculin”, spune Nassim Haramein, ne lipseste jumatate din ecuatie. Reprezentarea lui Dumnezeu prin geometria sacra l-a determinat pe acesta sa ajunga la concluzia ca ceea ce e expus omului de rand este un cod care poate fi descifrat numai de catre cei cu adevarat initiati. Mai mult de atat, cercetatorul a observat cea ce este expus si ajuta la decodificare este doar jumatate din Codul mistic. El si-a cerut o explicatie atunci de ce civilizatiile antice au reprezentate in scrierile lor doar jumatate din cod si a ajuns la urmatoarea afirmatie: „tu daca ai fi o persoana avansata spiritual si ti-ai pune problema sa imprimi in lumea in care traiesti acest cod, lumea fiind reprezentanta  unui sistem planetar nu atat de avansat, ti-ai refuza acest lucru pentru ca nu ai vrea ca acesti oameni sa poata descifra si decodifica acest COD, inainte de a fi pregatiti pentru acest tip de putere. Astfel ai putea sa codifici Codul sau sa faci Codul numai cu o polaritate din el, asemeni unei polaritati masculine a Codului. Aceasta codificare ar fi valabila numai pana cand civilizatia va intelege echilibrul dintre masculin si feminin, cand vor intelege aceasta vor fi capabili sa decodifice codul.” In reprezentarea matricei vectorului izotrop din cabala, ca imagine a lui Dumnezeu, trebuie sa adaugi partea feminina a lui Dumnezeu sau „Zeita”, la tetraedru. Daca ai face-o ai avea dublul acestor numere, adica 144, care este considerat numarul Inaltarii, in Apocalipsa. Tot in Apocalipsa se spune ca Noul Ierusalim este un oras de Cristal si  acest oras are 144 de fete. Putem face o legatura astfel si realizam ca sunt 144 de fete pe exteriorul unei matrice de 64 de tetraedre.

La Kaaba exsita cristalul negru, piatra neagra sau Soarele Negru cum este descris in placutele sumeriene, oferit omului de catre Zeii Soarelui. Chivotul Legii construit de Moise prin indemnul lui Dumnezeu, cel care a condus tribul lui Israel la Canaan, este reprezentarea acestui cristal cu capacitati antigravitationale, de plutire, exprimat in Biblie.  Puterea Chivoltului a fost folosita impreuna cu toiagul lui Moise in desfacerea Marii Rosii, ca oamenii sa poata sa treaca pe malul celalalt.

Chivotul este considerat tronul Universului sau „Scaunul lui Dumnezeu”, este arborele cunoasterii din gradina Edenului sau arborele sefirotic, copacul prin a carui interpretare cabalistica, ne poate sugera sursa de energie a Chivotului Legii. Partea de sus a arborelui sefirotic este un tetraedru iar partea de jos este un octaedru.Printr-o „suprapunere” a partii de jos peste cea de sus, rezultatul era un tetraedru cu un octaedru deasupra, creind steaua tetraedrala cu octoedru in centru; aceasta este o geometrie tridimensionala.

Traditiile spun ca nu nu este doar un copac, ca sunt 4 si cum mergand pe prima idee ca marii initiati nu ne ofera decat jumatate de Cod, rezulta ca este vorba despre 8 copaci atasati la radacina. Cum fiecare copac este decodificat pentru a oferi steaua tetraedrala, atunci rezultatul este grila de 64 de tetraedre, formand vectorul echilibrant in centrul sau. Cuvantul sefira provine de la cristal. In Vechiul Testament este descrisa tehnologia suprema prin Chivotul Legii, semnificatia tetragrammaton, un crsital plin de „ochi” asa cum e descris de Ezechiel, este simbolul stelei dublu tetraedrale, steaua lui David.Apa fiind maleabila putea fi incarcata prin acesta forta vitala degajata de acest cristal situat in cadrul piramidelor din Egip si Mexic, spune cercetatorul, realizand recolte foarte bogate, prin irigarea cu aceasta apa incarcata. Zeii Soarelui ne-au oferit aceasta tehnologie ,conform tablitelor sumeriene, prin oferirea in mod simbolic al soarelui negru.Acest soare negru, poate fi asemanat cu un cristal ce dispune de caracteristicile unei gauri negre.Nassim Haramein spune ca tehnologia a fost oferita cu scopul de a „inalta universul”, pentru ca ajutandu-ne sa ne inaltam noi, daca luam in considerare natura fractala a spatiului, se inalta implicit Tot Universul.

Sa nu uitam cand Newton a fost intrebat ce este Gravitatia acesta a raspuns:

"Gravitatia este Dumnezeu!"

Semnificatia numerelor

Urmatorul text sintetizeaza parerile unui numar de experti moderni in numerologie. Trebuie amintit faptul ca nu exista dovezi stiintifice sau matematice pentru a demonstra ca numerele prezinta aceste proprietati. Remarcati si faptul ca atribuirea de semnificatii variate unor numere specifice in perioada Renasterii europene, cand numerele erau incluse in structura detailata a muzicii, poeziei si arhitecturii, era mult mai bogata si mai precisa decat rezumatele contemporane oferite aici.


Numerele de la unu la noua sunt folosite in numerologia moderna pentru a determina analiza caracterului uman si pentru a prezice tendintele viitoare. Despre alte numere se crede ca poarta influente vibrationale care trebuie luate in considerare, dupa cum trebuie sa remarcam si legatura dintre astrologie, numere si adrese.


UNU


Unu este prima cifra folosita atunci cand numaram si, prin urmare, este considerata a avea o putere mare ; fara ea nu ar exista un sistem de numaratoare, asa cum il cunoastem. Fiecare sistem numeric cunoscut a avut dintotdeauna cifra unu ca punct initial de pornire. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor si reprezinta perfectiunea, absolutul si zeitatea in credintele monoteiste. Unu poate fi bucuros, iubitor, romantic, dinamic si carismatic, dar ca dezavantaj poate fi egocentric, egoist si melodramatic.


DOI


Doi poate avea multe intelesuri diferite, pe de o parte reprezentand parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, iar pe de alta parte disensiunea si polaritatea. Cand simbolizeaza parteneriatul, numarul doi implica faptul ca realizarile individuale nu sunt realiste, intrucat realizarile se infaptuiesc cel mai bine prin cooperare si munca in echipa.


Daca dualitatea este necesara pentru nasterea vietii, la speciile care se reproduc sexual, ea este de asemenea vazuta negativ atunci cand e contrastata cu numarul unu, cel perfect si unificat. Doi reprezinta polaritati precum bine si rau, alb si negru, masculin si feminin, stanga si dreapta. Un pol nu poate exista fara celalalt ; aceasta idee a relatiilor complementare e cel mai bine reprezentata de simbolul Yin-Yang. Totusi, polaritatea poate crea conflicte si neintelegeri. Doi poate fi considerat feminin, intuitiv si corespunde instinctelor noastre protectoare. Din punct de vedere negativ, doi poate fi hraparet, excesiv de protector si tafnos. Aspectul tafnos al numarului doi deriva din dezamagirea si nemultumirea spiritului uman atunci cand i se neaga prima pozitie in orice.


TREI


Trei rezolva disonanta creata de polaritatea lui doi, rezultand intr-o noua integrare si integralitate. Aceasta poate fi observata in ‘diviziunile’ unui om : mintea, corpul si spiritul ne intregesc. Trei se poate referi de asemenea la expansiune si la a invata din experientele vietii. Este considerat un numar norocos si e adesea asociat cu banii si norocul. Trei poate descrie cativa oameni care isi unesc fortele pentru a atinge un tel comun, printr-o afiliere sociala sau profesionala. Trei mai reprezinta si comunicarea de orice fel, exprimarea, teatrul, actoria si umorul. Desi numarul trei poseda atributele intelepciunii, intelegerii si cunoasterii, din punct de vedere negativ el poate manifesta pesimism, nesabuinta si riscul inutil. Trei e perceput ca un numar magic. In unele cazuri, el poate capata unele aspecte negative si poate fi vazut ca fiind demonic sau nefiresc, din moment ce nu exista vietati in lumea noastra care sa umble pe trei picioare.


PATRU


Patru isi deriva semnificatia din surse variate. Este primul numar ‘compus’ ; adica, e primul numar care poate fi creat multiplicand numere altele decat el insusi si numarul unu, pentru ca 2 x 2 = 4. Cel mai simplu obiect solid, tetraedrul, are 4 laturi ; astfel, patru denota materia solida in general si Pamantul in particular, caci Pamantul e un obiect solid legat de 4 puncte cardinale (nord, sud, est si vest).


Timpul e un alt concept foarte des asociat cu numarul patru, pe baza faptului ca anul are patru anotimpuri si luna are (de obicei) patru saptamani ; observatorii crestini remarca de asemenea faptul ca povestea vietii lui Iisus e spusa in 4 evanghelii, fiecare fiind la randul ei asociata cu unul din cele patru ‘elemente’ clasice de foc, aer, pamant si apa. Mai precis, Evanghelia lui Matei e asociata cu pamantul, intrucat Evanghelia lui scoate in evidenta incarnarea lui Hristos in forma omeneasca ; apa ii e acordata lui Marcu, pentru ca Evanghelia lui pune accentul pe importanta botezului, focul ii e atribuit lui Ioan, din moment ce Evanghelia lui e cea mai ‘spirituala’, iar aerul ii e atribuit lui Luca, pentru ca Evanghelia lui e cea mai lunga. Asocierea cu Pamantul inseamna ca numarul patru simbolizeaza starea de a fi practic si realist, pe cand faptul ca patru e primul numar compus e legat de ideea unei personalitati ‘compuse’, influentata de altii, care urmeaza exemp
lul unor surse diferite si de multe ori contradictorii, ducand la o gandire originala si complet independenta.


In religia iudaica, numarul patru e important din cauza ‘Tetragramaton-ului’, numele lui Dumnezeu format din 4 litere, care e atat de sfant, incat nu e rostit niciodata. In numerologia chinezeasca (cat si a altor limbi orientale), patru e un omonim al cuvantului care inseamna ‘moarte’. Prin urmare, unele spitale nu au etajul nr. 4.


CINCI


Cinci e asociat cu cunoasterea senzuala a celor cinci simturi, cat si cu notiunea de protectie. E si un numar care reprezinta serviciul in folosul celorlalti. Este foarte analitic si are abilitatea de a gandi critic, dar poate cugeta excesiv asupra unei idei, pana cand semnificatia ei nu mai e relevanta. Acest numar guverneaza capacitatea noastra de a gandi clar si posibilitatile noastre intelectuale. Cinci reprezinta deschiderea catre experiente si idei noi. In cautarea libertatii, e adesea un aventurier. Cinci e caracterizat de impingerea limitelor vietii. E un numar complex care se refera la starea noastra de sanatate fizica si mentala.


SASE


Sase se raporteaza la tact, frumusete si armonie. Ajuta mult la intemeierea relatiilor si corespunde intalnirilor intre doua persoane. Este asociat acelor lucruri de care suntem atrasi si care ne fac placere. Sase poseda farmec, gratie si capacitatea de a face conversatie usoara, fiind astfel foarte diplomat. Sase are abilitati de a purta altora de grija si este considerat numarul mama/tata. E vazut ca un numar minor in ceea ce priveste banii, asa ca un mic venit suplimentar poate fi disponibil oricand e vorba de acest numar. Din punct de vedere negativ, sase poate fi necredincios, gelos, amar si razbunator. Sase poate de asemenea sa denote perfectionism, pentru ca e primul numar ‘perfect’, adica suma divizorilor sai, altii decat el insusi, e egala cu el insusi: 6 x 1 = 6 si 3 x 2 = 6, iar 1+2+3 = 6 (urmatorul asemenea numar e 28).


SAPTE


Sapte e considerat a fi un numar spiritual pentru ca e iluzoriu si contine valuri care trebuie mai intai inlaturate, unul dupa altul, pana cand va fi gasita iluminarea in cele din urma. Despre sapte se spune ca e un numar sacru, aceasta fiind demonstrata de faptul ca sunt sapte zile intr-o saptamana, textele stravechi precum Geneza spun ca Pamantul a fost format in sapte etape, vechiul sistem solar avea sapte stele, iar unele versiuni ale Cabalei au sapte ‘sephiroth’. Daca sapte poseda calitati de reverie, spiritualitate si constienta psihica, din punct de vedere negativ poate fi indecis, inselator si nesincer.


OPT


Opt e considerat a fi numarul influentelor karmice, cand suntem chemati sa platim datorii facute in aceasta viata si in cele anterioare. Reprezinta munca din greu si lectiile invatate prin experienta, asa ca poate fi un numar dificil pentru unii din pricina naturii sale foarte restrictive. Mai mult decat orice alt numar, opt cauta banii si succesul material. Totusi, greutatile pe care le intampina in cautarea recompenselor sunt imense. Rasturnari de situatie majore sunt comune numarului 8. Pentru ca reputatia si locul in comunitate au o importanta suprema, ar fi intelept pentru aceia care au ajuns oameni de vaza sa traiasca vieti cinstite, altfel orice indiscretii vor fi mai mult ca sigur dezvaluite intr-un mod foarte neplacut. Desi e considerat un numar de ’noroc’ in cultura chineza, el nu ocupa un loc prea important in credintele ezoterice ale numerologiei chineze.



NOUA


Noua a fost considerat un numar sacru de catre antici si prin urmare nu i s-a acordat un echivalent printre literele alfabetului caldean. Reprezinta schimbarea, inventia si evolutia care se naste din inspiratie. Noua este umanitarul. El are prin traditie o semnificatie ezoterica care e subliniata de faptul ca, de la conceptia initiala, dureaza noua luni sa aduci un copil pe lume.



ZECE


Zece e o octava mai inalta a numarului unu si semnifica sfarsitul unui ciclu important, dupa care va urma curand o schimbare a imprejurarilor. Poarta cu el multa insemnatate ezoterica, evidentiata de faptul ca sunt zece ‘sephiroth’ in multe versiuni din Cabala, cel mai comun sistem numeric folosit astazi e bazat pe numarul zece si cele mai multe monede nationale aflate in uz astazi au adoptat sistemul zecimal. Aceasta credinta e de asemenea de mare importanta in numerologia chineza. Trebuie observat ca numarul zece e considerat a fi numarul modern al desavarsirii, pentru ca numai in ultimele sute de ani a fost folosit ca baza fundamentala a sistemelor numerice, monedelor si masuratorilor. Cand 10 l-a inlocuit pe 12 ca numar ultim, a anuntat o schimbare in modelele de gandire umane catre o abordare mai stiintifica a intrebarilor de natura ezoterica.



UNSPREZECE


Unsprezece e o octava mai inalta a numarului doi si e considerat un numar suprem (al doilea numar suprem e 22). 11 e vazut ca fiind calea constientei si cunoasterii spirituale, dincolo de intelegerea celorlalti. El poarta vibratii psihice si are un echilibru perfect de caracteristici masculine si feminine. Mai e caracterizat si de o minte deschisa, intuitie, idealism si viziuni. Din moment ce unsprezece contine multe daruri precum constienta psihica si un mare grad de sensibilitate, el are de asemenea si efecte negative precum inselatoria si tradarea din partea unor dusmani secreti.



DOISPREZECE


Doisprezece e o octava mai inalta a numarului trei si indica o mare intelegere si intelepciune. Cea mai mare parte a cunostintelor lui e extrasa din experientele vietii, lucru care aduce un calm care persista pana si in cele mai turbulente situatii. Doisprezece avea o mare semnificatie in viata stramosilor nostri, pentru ca erau 12 triburi in Israel, 12 discipoli care l-au urmat pe Iisus, exista 12 zodii astrologice, 12 luni intr-un an, iar ceasurile noastre moderne sunt impartite in cate doua grupuri de cate 12 ore. E considerat a fi vechiul numar al incheierii unui ciclu, intrucat semnaleaza sfarsitul copilariei si primele stadii ale maturitatii. Mai mult, vechile sisteme de numarare si masurare sunt bazate pe acest numar si avem ca dovada termeni precum ‘o duzina’ (‘a dozen’ = 12), ‘a gross’ (de 12 ori 12), un siling (12 pence) si ‘un picior’ (12 cm.). Din punct de vedere negativ, doisprezece poate suferi de o forma de depresie, cauzata de sentimentul de res
emnare in fata greutatilor vietii. (De asemenea, sunt 12 tari care folosesc moneda euro incepand cu dec. 2004).



TREISPREZECE


Treisprezece e o octava mai inalta a numarului patru si e cu octava mai inalt decat nr. doisprezece, stravechiul numar al finalizarii. Se considera ca 13 semnifica sfarsitul unui ciclu, avand ca exemplu existenta a 13 zodii in astrologia celta si indiana. Daca treisprezece anunta noi inceputuri, el semnifica de asemenea faptul ca sistemele demodate trebuie sa ia sfarsit pentru a face loc unor transformari foarte necesare.



Treisprezece poate fi interpretat si ca 12+1 si e privit de multi ca fiind numarul initiatului. Insa semnificatia reala a numarului 13 nu poate fi discutata fara sa ne referim la geometria sacra, mai ales la Floarea Vietii, din Templul lui Osiris, care arata miscarea continua de distrugere si creatie a vietii.




DOUAZECI SI DOI


Douazeci si doi e o octava mai inalta a numarului patru si e considerat a fi un numar principal. Contine secretele multor intrebari ezoterice, prin urmare sunt 22 de litere in alfabetul evreiesc, 22 de carari in multe versiuni ale Cabalei si 22 de carti in ‘Major Arcana’. 22 poarta calitati de medium, precum sensibilitate marita, intuitie si constienta psihica, dar e si predispus unor piedici ca tradarea din partea dusmanilor necunoscuti si o sensibilitate excesiva. E de asemenea numarul de livre din 10 kilograme.




ZERO


Zero e un numar puternic care aduce o mare schimbare si transformare, care apar uneori intr-un mod profund. Are multa intensitate, asa ca e nevoie de precautie atunci cand intalnim acest numar, pentru a ne asigura ca nu cadem in extreme.

Mesajul subliminal

Un mesaj subliminal este un semnal sau mesaj conceput sa fie transmis sub limitele normale a perceptiei.Acesta se afla dincolo de nivelul constient, dar excita foarte bine simturile Sugestiile subliminale actioneaza la fel ca si sugestiile hipnotice. De fiecare data când ne confruntam cu o alegere, putem decide în mod constient ce decizie sa luam, în functie de vointa si de dorintele noastre; totusi, spiritul nostru inconstient nu are aceeasi capacitate de analiza a informatiei si el actioneaza în functie de datele pe care le-a primit ca si cum ele ar fi adevarate.

Subliminalul vizual Imaginile subliminale sunt invizibile la o viteza normala. Ochiul nu le va putea vedea decât daca stie ca exista o imagine subliminala pe care sa o caute si asupra careia sa se concentreze. Numai atunci va putea sa o întrezareasca si, chiar daca nu a vazut-o înainte, acum, când stie unde este, va putea sa o vizualizeze.

Subliminalul auditiv (sau sonor) nu se bazeaza pe durata, ca subliminalul vizual, ci pe intensitate; o fraza difuzata la un nivel prea scazut pentru a fi perceputa în mod constient este înregistrata si decodata de creier; de exemplu, atunci când ascultam o melodie care contine mesaje subliminale, în general nu auzim decât melodia.

Folosirea subliminalului Atunci când sugestiile sunt pozitive, rezultatele pozitive sunt uimitoare: relaxarea, atenuarea durerii, eliberarea de o sexualitate refulata, dobândirea unei gândiri pozitive, realizarea de performante sportive, încrederea în sine, reducerea depresiei, tratarea alcoolismului… Cel mai bun moment pentru ascultarea subliminalului este seara, înainte de culcare, sau dimineata, imediat dupa trezire, atunci când visele noastre au toate sansele sa fie orientate în sensul reprogramarii pe care o dorim.

Un exemplu probabil ca cel mai faimos episod al controversatei istorii a mesajelor subliminale este cel întâmplat în 1957 în Statele Unite, când patronul unei firme din New Jersey, James Vicary, l-a convins pe proprietarul unui cinematograf sa fie de acord cu promovarea unor produse (floricele si Coca-Cola) prin intermediul unor cadre de foarte scurta durata (0,03 secunde) în proiectie, repetate pe tot timpul filmului. "Studiul" s-a desfasurat pe perioada a 6 luni, mii de americani fiind astfel atrasi într-un "joc" de care nu aveau habar. Cele doua mesaje erau: "Beti Coca-Cola" si "Mâncati floricele de porumb". Vicary a sustinut ca vânzarile la Coca-Cola au crescut cu 18%, iar cele la floricele cu 58%.

In zilele noastre cel mai intalnit mesaj subliminal este "SEX" si il putem gasi pe FACEBOOK

sau chiar la tastatura de la PC

In concluzie suntem inconjurati numai de mesaje subliminare care ne afecteaza mai mult sau mai putin.

CELE SA7TE PACATE

Perniciosissimum homini peccatum

Pacatul e lucrul cel mai periculos pentru om

În secolul al XIII-lea au fost declarate cele 7 păcate capitale: "mândria", "invidia","iubirea de arginţi", "desfrânarea", "lăcomia", "lenea" şi "mânia".

“Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa şi erudiţia şi supradoctoratele şi toate congresele internaţionale la care luăm parte şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplinii niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii” 
Nicolae Steinhardt 

De aici voi porni acest ciclu. De la noi cei care credem că avem certitudini. Suntem naivi. Nu avem certitudini. Nu vă amagiţi! Chiar dacă am avea certitudini fiind orbiţi de infatuare ni le refuzăm. Şi dacă le-am vedea, nu le-am accepta! Presupunem acceptarea. Credem în ele? Nu mă voi erija în nici o instanţă morală. Nu sunt eu cel care să predea lecţii de moralitate de la această abruptă tribună. Tocmai de aceea fac apel la exacerbatul şi personalizatul bun simţ. Abuzez de prezumţia de nevinovăţie pe care ne-o acord cu acea candoare specifică condamnatului la viaţă. O viaţă pe care trebuie să o concep alături de voi, contemporanii. Cei care defulăm prostie, nimicnicie şi idolatrizăm mediocritatea. Sunt intoxicat de mesajele voastre. Nu avem nimic în comun cu artele. Cu boemitatea. Cu ludicul. 

1. Lacomia

„Nu e sărac cine are puţin ci cine-şi doreşte mult.”
M.P.Cato

Ce putem numi cu certitudine, lăcomie ? Există ceva rău în a-ţi dori binele!? Există indecenţă în a avea aspiraţii!? 
Dacă am deţine aspiraţii, acceptăm neputinţa semenilor, prin care suntem condamnaţi că punem în practică dorinţele!? Fără să caut dinadins societatea, mă împiedic de ea prin coincidenţa umanităţii. Accept zilnic compromisuri din partea unor anturaje create artificial. Raţiunile existenţiale ne forţează afectul, care acceptă concubinaje mediocre prin simpla interacţiune interumană. Aviditatea cu care savurăm nevoile provenite din aspiraţiile noastre, ne sorteşte inafilibilei decăderi. Şi toate acestea pentru că dorim decenţă. Nu mă refer aici la decenţa expresiei de sine, la decenţa viscerală sau la decenţa eticii necesare fiecărui individ, ci la decenţa de „a fi”. Această decenţă implică o existenţă în raport cu universul cel mai apropiat. Inevitabil ne raportăm acţiunile şi rezultatele la percepţia celor de la care avem expectaţii, indiferent de natura acestora: invidie, acceptare cu defăimare pasivă sau confirmarea naturală a unei prietenii. Nu cred că cineva ne poate impune să cerem mai mult decât merităm, să primim mai mult decât oferim şi să evoluăm disproporţionat în raport cu complexitatea noastră. Acceptarea acestei impuneri este identică cu schimbarea, la nivel aparent superficial, a ceea ce suntem. Numai instinctualii îşi permit luxul renunţării la raţiune, la pasiune, la plăcerea creaţiei. Putem condamna fără tăgadă pe cei care consideră oportunismul o soluţie continuă a emancipării personale, dar dacă apelăm la condamnare nu suntem departe de ei prin simplul fapt că ne permitem să ardem timpul afectat propriei împliniri. Ei nu vor trece niciodată de bariera nevăzută a echilibrului universal. Oare ar conta această conştientizare!? Depinde cine suntem şi înspre ce tindem ... 

“Judecă-ţi succesul după lucrurile la care a trebuit să renunţi pentru ca să-l obţii.”
Cicero

Lăcomia este consecinţa practică a invidiei. Nu este nimic anormal în a-ţi dori ceea ce deţine cel de lângă tine, cu riscurile împărţirii în bune şi rele. Dar este aberant faţă de sine să îţi doreşti ceva care nu te identifică, nu te defineşte. O mică joacă cotidiană la nivel personal, substituită în cultul personalităţii, ajută cu certitudine la definirea ta cât mai aproape de realitate. Orice sincopă oferită de minciună se va desăvârşi într-o mare eroare, trăită iniţial că o simplă amăgire ajunsă la final, o uriaşă dezamăgire. Dogmele creştine consideră lăcomia ca fiind al cincilea păcat că însemnătate. O canonizare şi cunatificare inutilă, de vreme ce lăcomia este direct legată de toate celălalte. Nu poţi avea numai unul. Aceste păcate sunt achiziţionate la set complet. Atunci senzaţia de dispreţ vis-à-vis de cei împliniţi de puţinul suficienţei lor întregeşte acest arsenal. Cine se ascunde în spatele oscilării între suficienţă şi oportunism şi-a oprit definitv evoluţia. Suficienţa nu se poate identifica cu atingerea limitelor personale, mai degrabă se poate identifica cu stimulul fericirii iluzorie. Este o acceptare a nihilismului existenţei. Necondamnabili sunt şi cei care-şi declară, indirect prin acţiuni, apartenenţa la emanciparea statutului social, la nivel personal. Aceştia sunt mai responsabili decât restul majorităţii. Extrem de interesant ar fi de urmărit natura şi gravitatea compromisurilor. Căderea lor va fi spectacolul celor mulţi, al celor cu suficienţă. Drama existenţială aparţine în totalitate oscilanţilor. Celor fără ieşire din rutina iluziilor, celor deferiţi justiţei Divine. Ei sunt indezirabil, exponenţii societăţii noastre, a majorităţii. Singura soluţie este evadarea din propria existenţă. Un proces public şi o sentinţă publică: exilul forţat din mediocritate.

"Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe... "
Constantin Brancuşi

2. Desfranarea

„Ce face un bărbat când iubeşte o femeie? O pregăteşte pentru următorul ...”
Lloyd Douglas

Desfrânarea merită “bârfită” pornind de la premisa că iubirea nu are legături reale cu eternitatea. Pentru că iubirea există, noi considerăm că este suficient să trecem prin toate trăirile adiacente ei, să atingem toate formele brute ale sentimentelor compatibile cu iubirea, să ne plictisim pe rând de adoraţie, de tandreţe, de romantism, de amăgire, de ură şi într-un final apoteotic să ne lăsăm în mrejele provocatoare ale dispreţului provenit din noi, din relaţia distrusă, din ceea ce a fost şi cu precădere din ceea ce a mai rămas. 
Nimănui nu-i este străin conceptul regretului. Regretul de a te fi implicat, de a te fi regăsit în jumătatea ta, de a te fi împlinit prin vrerea celor cărora ne-am dăruit necondiţionat. La ce ne folosesc regretele? Orice eşec îşi are motivele lui. Suntem maeştrii în arta denigrării şi arta deghizării adevărului. Întotdeauna noi vom considera că greşelile ne aparţin în mică parte. Iubind, considerăm că totul ne este permis, că orice greşeală poate fi iertată. Nimeni nu iartă adulterul. Intrebaţi-vă dacă aţi trece peste infidelitatea partenerului. Nici cei mai înveneraţi creştini nu vor reuşi să treacă peste deşertăciunile sufletului înşelat. Ce rost au întrebările, ce rost au iertările în războiul cu certitudinea precedentului creat? Ştim cu toţii că o ieşire în décor nu rămâne niciodată nepedepsită şi că acest derapaj ne va urmării toată viaţa. Odată dovedit, adulterul devine sursa tuturor reproşurilor.

"Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie atâta timp cât nu o iubeşte."
Oscar Wilde

Ce ne determină să comitem adulterul? Cu certitudine, nu plictiseala survenită în cadrul unei relaţii. Dualitatea noastră, nevoia de aprobare a viiciilor, de adulare a bărbăţiei noastre. Suntem purtători ai virusului iubirii, dar şi purtători ai implantului natural numit instinct. Instinctul poate fi depăşit numai de o raţiune intens educată şi exersată în canonizatele filtre ale afectului. Fiecare pas în libertate înseamnă o nouă ispită, o altă tentaţie. Ignoranţa va fi permanent răsplătită cu alte provocări, mult mai profunde, chiar lascive. Bărbatul ca şi femeia emană natural sexualitate. Face parte din educaţia de grup pe care ne-o însuşim încă din adolescenţă. Tendinţa de a cuceri cât mai multe teritorii şi permisivitatea celor care se doresc ocupaţi se completează perfect. Oricare dintre sexe poate domina sau accepta dominaţia. Nimic nu contează sub impusul instinctului. Contează doar fnalitatea. Realele probleme apar după marele eveniment. Atunci când se cere sau cerşeşti puţintică tandreţe, o fărâmă de atenţie. De ce trebuie să ne prefacem că avem ceva de oferit? De ce preferăm falsitatea când scopul a fost deja atins? Sinceritatea nu este în acest caz un act de curaj, ci mai degrabă o eliberare. Natura unei relaţii strict sexuale, dacă este stabilită de la început ne poate scuti de şocul căldurii unui corp străin, dar nu ne iartă de frisoanele conştiinţei. Fiecare dintre noi va alege varianta pentru care este pregătit: adicţia de sexualitate şi finalitatea formelor ei, sau echilibrul din cuplu.

"Un intelectual este cineva care a găsit ceva mai interesant decât sexul"
Edgar Wallace

Ne-am născut vânători; aşadar, excesul de masculinitate trebuie potolit. Sursa perpetuă a împlinirii orgoliului masculin este femeia. Necesitatea de a survola viaţa este dată de gustul experienţelor extreme. Cine spune că nu şi-a dorit vreodată să petreacă o noapte în compania a doua femei eliberate de prejudecăţi este ori un om fără capacitatea de a-şi recunoaşte sexualitatea, ori un mitoman mai mult sau mai puţin declarat. Cei care au refuzat un asemnea experiment, ori suferă de un excesiv puritanism, ori intră prea des în catedrale, sau cel mai fericit caz – au cunoscut împlinirea prin iubire. Ai nevoie de astfel de experienţe!? Este perfect! Ai dreptul la orice, oriunde şi cu oricine. Tu ai ales să-ţi îngrădeşti libertatea. Să renunţi la tine! Atunci cînd alegem viaţa de cuplu ştim de ce am ales. Atunci să rămânem consecvenţi alegerii făcute în detrimentul instinctului şi plăcerii de moment. Să recunoaştem: orice personaj adulterin dacă este suficient de inteligent nu va renunţa la ceea ce are acasă pentru un amor ratat din faşă. Îmi amintesc despre cel mai rar tip de sex întâlnit – din punct de vedere al calităţii superioare, este sexul filozofic: ai unde, ai cu cine, ai cu ce, dar … de ce!?

“Marea diferenţă dintre sexul plătit şi sexul gratis este că sexul plătit e mai ieftin … ”
Brendan Francis

3. Avaritie

“Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă” 
Nicolae Iorga
Cine iubeşte banul uită de sine. Devenit robul banului eşti dispus la orice risc pentru a-l obţine. Nu văd nimic rău în a-ţi asigura decenţa traiului. Nu este nimic rău în a lupta pentru tine, în a-ţi aduce împlinirea prin certitudinea unui confort financiar. Întrebare: câtă certitudine îţi poate asigura un confort financiar? A primi bani fără să-i meriţi este identic cu autodistrugerea. Majoritatea preferă gloria scurtă şi măruntă în detrimentul liniştii valorii personale şi asta pentru că avidul nu conştientizează că prin acţiunile lui nu va primi nimic în plus decât ceea ce este şi ceea ce merită din partea societăţii. Dorinţa de a deţine putere şi a controla destine prin puterea banului ne poate scoate din matca creaţiei proprii, o falsă negociere precedată de “defularea” Divinităţii. Legea compensaţiei se aplică şi aici. Ce câştigi pe o parte este o pierdere pe alte fronturi. Cu cât acumulezi mai mult pe un front cu atât mai expus eşti în faţa nevoilor sosite de pe restul fronturilor. Totalitatea acestor fronturi, cuantificate într-un întreg te vor declara marele perdant în faţa menirii proprii. Prefer demnitatea de a fi om. Este de preferat mediocritatea contemporanilor în detrimentul renegării originilor. Iubesc discernământul şi detest recensământul conturilor mele. Nu-mi doresc absolut deloc iubirea contemporanilor, dar dacă voi fi pus vreodată în situaţia de a alege între respectul, dispreţul şi invidia acestora, atunci voi alege prima variantă.

"Dacă teoria mea nu corespunde faptelor, cu atât mai rău pentru fapte."
Martin Hegel

Generozitatea este apanajul celor înstăriţi. Caritatea lor este identică cu spălarea păcatelor. Nici un milionar occidental sau de dincolo de Atlantic sau Pacific nu doreşte să dea socoteală privind acumularea primului milion de dolari. Educaţia este o trăsătură rară a celor avuţi. Povestea vieţii unui milionar educat sau filantrop îţi cutremură fiinţa. Îţi modifică structura mentalului şi afectului. De ce ai alege să fi ca ei când poţi fi ca tine? Ce principii umane îi călăuzesc pe cei înavuţiţi? Singura calitate care defineşte aviditatea faţă de bani este oportunsimul. Nu cunosc nici măcar în istorie un personaj care să deţină completa împlinire prin avere. Nimeni dintre milionari nu şi-a publicat fericirea, nu şi-a declarat falsitatea din afişarea ei. Au ales obscuritatea nefericirii în intimitatea afectului personal. Nu există comparaţie între suferinţa celui bogat care pierde bani şi suferinţa celui care pierde puţinul. Adicţia de bani se completează prin singurătate şi blestemele invocate de invidia săracului. Prefer umilinţa provenită din privirea celor avuţi decat neliniştile lor. Dramele înavuţiţilor sunt demne de Dante, eu sunt demn de ospicile care tratează suficienţa avuţiei interioare.

“Două lucruri sunt infinite pe lumea asta: prostia şi universul. Dar de univers nu ştim încă nimic sigur”
Albert Einsten

4. Invidia

"Cu penele altuia te poţi împodobi dar nu poţi zbura "
Lucian Blaga
 
Invidia defineşte obscuritatea din noi. Evidentă îndeobşte la cei pătimaşi, invidia ne remarcă între cei mai puţin robuşti mental şi afectiv. Cuprinşi de cel de-al doilea păcat capital ne dorim să fim peste tot în acelaşi timp, să fim în centrul atenţiei. Consideraţi de sine centrul Universului vom depune eforturi depline pentru a domina orice asistenţă. Personajul inteligent pus să aleagă între “a fi” sau “a nu fi” cu certitudine nu va alege nici una dintre variante. Noi, cei măcinaţi de invidie vom fi incapabili să părăsim extremele. Bine înfipţi în extrema care ne convine pasibilizăm fraternizarea invidiei cu mândria.

"A invidia înseamnă a te recunoaşte inferior"
Pliniu

Când eşti invidios profitul altuia devine pierderea ta şi pierderea lui e profitul tău. Recunoaşterea pierderii este primul semn al îndreptării în timp ce persistenţa în greşeală te vredniceşte în consecvenţă dar te condamnă la prostia eternă. Incapabili de iertare, veşnici în suferinţă şi nemulţumiţi de statutul de etern perdant acceptăm şi căutăm provocările propriilor riscuri. Căderea în ridicol ne este aproape, iar forma sublimă şi pură a singurătăţii ne va certifica existenţa în inutil. Iluzia derizorie a atingerii unui apogeu prolific va amplifica necunoaşterea şi neputinţele noastre.

"Cine nu este invidiat, nu e vrednic de a trai"
Eschil

Instinctele trebuiesc educate. Dar, lipsa acestora ne conferă statutul de victimă sigură. Instinctualii vor fi primii expuşi riscului dar şi succesului. Invidia ca şi instinct poate fi o calitate favorabilă evoluţiei direcţionate. În parte. Adiacenta acestei evoluţii este ignoranţa. Pentru că orice defect tranformat în calitate suprimă totalitatea calităţilor. Merită oare să fi invidiat pentru ceea ce ai devenit? Merită să fi invidiat pentru ceea ce nu eşti? De ce trebuie să găsim în ceilalţi certificarea noastră? Există garantul a ceea ce suntem? Incertitudinile primează când verificăm prin cauzele noastre expirarea garanţiei noastre şi efectele din contemporani.

"Numai dupa invidia altora iţi dai seama de propria ta valoare"
Tudor Muşatescu

Avem atitudine. Suntem o enciclopedie a trăirilor. Suntem ceea ce suntem. Nimic nu ne poate schimba în ansamblu. Suferim modificări la periferia afectului şi mentalului. Dar fondul genetic va deturna ceea ce nu ne reprezintă. Victoria donaţiilor genetice este o certitudine. La fel şi invidia. Ne naştem cu ea. Se cultivă. Se educă. Cine se naşte fără invidie se poate declara infirm. Cine nu va cunoaşteinvidia va fi fericit cu puţinul pe care şi-l poate oferi. Va confunda mereu fericirea cu împlinirea, îndestularea cu mulţumirea de sine, invidia cu neputinţa. Care preferinţă ne defineşte, ce educăm primordial: invidia sau fericirea?

"Nu trebuie să vrei nimic altceva decât nimicul care e în tine"
Emil Cioran

5. Mania

”Ai curaj pentru marile supărări din viaţă şi răbdare pentru cele mici; după ce ţi-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi liniştit. Dumnezeu este treaz.” 
Victor Hugo 
Am atâta mânie în mine, încât îmi pot permite să port în stern şi în măduvă frustrările acestei lumi. Mi-am început periplul aici, între oameni, la fel de nefericit şi de disperat ca oricare. Creştinizat în păcat, am gustat din iertările Divinităţii la fel de mult pe cât tot El m-a hrănit cu pedepsele aplicate acestei lumi, cu precădere semenilor. Încerc în fiecare dimineaţă să uit durerea şi dezamăgirea din privirile de ieri ale contemporanilor, priviri uitate între blesteme şi neputinţă. Capitularea lor adună în mine regretul imunitaţii care îmi completează existenţa, imunitate reflectată la toate nivelele existenţei mele. Nimic nu mă atinge, nimic nu-mi devorează liniştile. Setat pe rutină, obişnuit cu regresul, împăcat cu involuţia, îmi reproşez până în oase cunoaşterile, răbdarea cu care m-au iubit, iertat şi înţeles semenii. Incapabil de orice forma de reciprocitate, inexorabil în faţa mediocritaţii, imun la fericirile mărunte ale semenilor aparţin acelui anturaj individual, solitar şi antisocial. Am ales solitudinea ca formă de protest a ceea ce sunt. Ceea ce poate avea iz de masochism este în fapt o coagulare a sangvinitaţii rezultate din suferinţele altora. Raţiunile colective percep doar eşecul afectului la nivel de grup. Ne putem purta mânia viscerală pe chip, în gesturi, în privire. Suntem invizibili pentru că aceasta a fost alegerea noastră. Lipsa implicării se compensează prin tendinţa de dominaţie asupra semenilor, aplicată prin experimentarea fatidică a eşecului. Nimeni nu ar face faţă unui proces public al conştiinţelor noastre. Condamnaţi la simularea unor destine reuşite, ne vom păstra pure doar igoranţa, instinctul supravieţuirii şi împlinirile de la periferia raţiunii afectului. Suntem capabili de a ne provoca rău mai abitir decât orice oştire a duşmanilor închipuiţi. Cât mai pot asista impasibil la acest masacru colectiv, la acest genocid afectiv pe care îl acceptăm cu resemnarea, dar şi cu mândria nulă a condamnatului? Cât voi mai suporta această invidie care mă încearcă atunci când privesc savoarea cu care semenii îşi devorează eşecurile? Voi ceda apreciereaavariţiei şi lăcomiei avarului, desfrânarea le-o cedez celor care preferă prostituţia - fie ea şi intelectuală, lenea şi comoditatea ni le-am însuşit genetic. Mânia nu ne aparţine decât superficial. Mânia i-o lăsăm Lui. Va veni momentul în care va fi necesar să ne convingă că Există. Prefer tagma celor nefericiţi în incertitudini. Am auzit, cândva chiar am ştiut, că El este, că El drege, că El ne iubeşte! Aş dori să-L cred, dar nu Îl simt aproape de mine, de tine, de nimicurile noastre.

„Am doar două calităţi: sunt constituit numai din defecte şi deţin toate viciile” 
Florin Otrocol 

6. Lenea

”Sunt două păcate principale din care toate celelalte păcate se nasc: Nerăbdarea şi Lenea.” 
Franz Kafka 

Lenea!? Calitate sau defect? Oricum am privi acest atribut uman, este imposibil să nu remarci arta cu care leneşii îşi destăinuie inutilitatea. Lenea!? Se poate interpreta şi astfel: arta de a nu face nimic. Sincer, mă simt obligat să recunosc că lenea îşi are sălaşul şi în mine. Lenea mea are momentele ei de glorie, acele momente pe care nici cea mai agonizantă raţiune, cu toate furiile ei, nu o poate anula. Lenea mea îşi face simţită prezenţa în momentele (tot mai dese) în care mediocritatea semenilor caută cu asiduitate să cucerească teritoriile raţiunilor mele existenţiale. Lenea se confundă uneori cu oboseala. Aceleaşi simptome. Tocmai de aceea voi apela la defularea boemă. Am obosit să mai am răbdare cu proştii, snobii, oportuniştii, carieriştii, politicienii de conjunctură, laşii, fariseii contemporani, geniile nesupuse normalităţii, poeţii desueţi, literaţii împliniţi prin păcate „iertate” în edituri, virginele sodomizate, femeile cu moravuri uşoare, autostopistele decorative, studentele bursiere, libidinoşii titraţi, jurnaliştii dedicaţi dreptăţii, naivii, duhovnicii şi ispitele din semeni, profeţii uitaţi în sanatoriile afectului propriu ... Am omis cu siguranţă mulţi muşterii. Oare am rămas singur!?...

“Lumea nu e a celor modeşti, ci a celor energici!”
Dante Alighieri

Am obosit să găsesc scuze celor care mă mint. Am obosit să ignor nimicnicia românească. Am obosit să mai am speranţă că cel de lîngă mine se mai poate schimba. Am obosit să cred că eu mă mai pot schimba; că mai pot schimba ceva; că mai pot face ceva pentru mine, atâta timp cât îmi accept contemporanii. Am obositsă mai cred în minuni, să mai aştept o infimă confirmare privind eradicarea mediocrităţii. Am obosit să mai cred în falsa fericire a celor care îşi oferă publicului reuşitele; să mai cred în falsa decădere a celor care imploră - de la om la sfinţi şi de la sfinţi la Divinitate, mila creştină. Am obosit să mai cred în El, să mai sper că totuşi în marea Lui bunătate ne va ierta, sau că în mărinimia dispreţului Lui provocat de condiţia umană, ne va pedepsi. Am obosit să mai gândesc, să caut soluţii, să improvizez, să salvez un suflet, să mă salvez pe mine. Este clar: mă declar cobaiul perfect al experimentului “lenea”. Ce revelaţie mi-am oferit!? Ştiam doar că sunt obosit. Dar constat cu dezamăgire că sunt demn de dispreţul amatorilor dinarte. Nu stăpânesc arta de a nu face nimic. De ceva vreme mi se întîmplă ceva nefiresc: fără să-mi doresc, am parte de raţiune. Aveţi vă rog răbdare! Voi învăţa de la voi să-mi obosesc raţiunea!

”Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în poziţia de a le face.”
Constantin Brâncuşi

7. Mandria

Mândria este păcatul care domină umanitatea. Mă domină, te domină – pe tine, cel care citeşti acum acest text -, ne domină. Nu avem scăpare. M-am săturat să “culeg” efectele defulării individuale căutând cu stoicism cauzele. Nu suntem martirizaţi mai mult decât merităm. Orgoliile care ne domina şi care ne conduc în tenebrele destinelor noastre ne conferă atributele decesului nedeclarat şi nerecunoscut. Nu am nimic împotriva celor care nu conştientizează ceea ce sunt. Oricât de evoluat ai fi, cu CERTITUDINE eşti prizonierul tendinţelor de acumulare. Lipsa de maturitate nu te condamnă să trăieşti la limita superficialităţii tale, dar te păstrează acolo. Conclava de unde poţi arunca cuvintele fără să îţi fie teamă că se vor întoarce împotrivă-ţi. Fără remuşcări maliţioase. Cuvintele izbăvite din aceste terminaţii ale universului se pierd până la destinaţie. Chiar ajunse la destinaţie, sunt atât de amorfe încât trezesc patetismul în cei plecaţi dintre noi. Cei evoluaţi. Cei care au învăţat să renunţe la ceea ce îi denatura şi îi deferea dezumanizării. Suntem capabili să răzbunăm orice bună intenţie, orice vorbă bună, orice idee care este superioară anarhiei gândurilor noastre. "O anarhie organizată" mi-aţi putea răspunde. Aş prefera să nu faceţi asta. Aş prefera să renunţăm la fariseii din noi. Aş prefera să renunţăm la orgolii. Să ne capacităm inteligenţa pe înţelegere. Pe acceptare. Să oferim mai mult decât primim! Ce avem de câştigat dacă lăsăm mândria să ne dicteze statutul în societate? Dacă comunicăm interfaţând cu infatuare, purtăm pe chipuri masca aroganţei şi plecăm din noi purtând umbra laşităţii sub masca mulţumirii de sine? Unde sunt bătăliile declarate? Avem în jur numai duşmani? Prietenia a devenit o noţiune perimată şi falsă? Etichetăm caracterele după propria involuţie. Acum râd până în prăselele fiinţei mele la gândul că m-aţi corecta: “ propria EVOLUŢIE!”. Este mai bine să scrii decât să nu scrii. Ceea ce scrii rămâne. Te califică! Sau, descalifică! Important este să dovedim accepţiune vis-a-vis de “scriitorul contemporan” şi să spunem curat în simţiri şi exprimare ceea ce este bun sau rău. Dar fără pretenţii de geniu al tavernelor. “Fără mândrie suntem nimic” se aude de la capătul universului. Ba suntem! Mai dornici de revanşă în faţa mediocrităţii noastre. Opera ne defineşte. Fără oprelişti, lipsiţi de temerile criticilor. Liberi, fără canoanele impuse de semeni. Erudiţi-va defectele! Calităţile au ele grija de noi!

“Metoda biografică ne poate ajuta să înţelegem pe autor, nu opera. Ne poate lămuri cum a fost scrisă şi dezvălui unele amănunte interesante, însă opera ca fapt ca unicitate, ca miracol nu ne-o lămureşte deloc! Tot astfel ca şi pământul, cu lumea: geologia, paleontologia, biologia, antropologia ne pot fi de ajutor ca să aflăm cum a evoluat pământul şi ni-l pot descrie; ori astrofizica şi astronomia cum a evoluat şi se prezintă cosmosul. Dar ce este pământul ori ce este ce este cosmosul ori de ce există cosmosul (şi în general, vorba lui Einstein, de ce există ceva), ştiinţele menţionate şi altele înrudite lor nu ne pot spune. Opera în sine, ca atare, stă dincolo de biografia cea mai amănunţită, mai exactă ori mai picantă, ea “scapă” biografiei, stă probabil chiar dincolo de puterea de înţelegere a celui care a compus-o.” 

N. Steinhardt.